Ăsta-s ieu

  1. Matematici Speciale Episode III: Răzbunarea lui Sălăgean

    septembrie 15, 2010 by Andrei Sălăgean

             Intre 20-22 e ultimul meu asalt pe anul acesta la examenul de MS. Îs asa de satul ca dau cu transformate pe afara. Pur si simplu vreau sa scap odata si sa ma vad in camin in camera mea stand la birou si jucand Fifa 11 cu Radu sau facand cine stie ce altceva. Nu ma prea stiu eu cu Star Wars dar sper ca la final sa vina dl. Gavrea si in loc de faza cu tatăl tau, sa-mi zica „Sălăgean, ai trecut la MS…”, iar eu „I’ll be back for numeric calculus.” Atâta sper să nu o fac de comando și de data aceasta, că… daca nu-i bine, e rău.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, la facultate | No Comments

  2. Românii și casa de acolo

    septembrie 12, 2010 by Andrei Sălăgean

             In primul rand, pe romance le depistai de la o posta. Din 100 de fete puteai sa recunosti 5 romance fara probleme. Pur si simplu erau mai frumoase decat restul si nici nu erau… supraponderale si pline de piercings. In cel mai rau caz le confundai cu rusoaicele care si ele… erau calumea, asa pe scurt. Dar mai mult ca orice, romanii in general stiau bine engleza. Vorba aia, „Știau la cât e ceasul.”
             Am stat intr-o casa cu 14 romani din care 6 ardeleni, 1 oltean, 3 moldoveni si 4 bucuresteni + 4 moldoveni( de peste Prut) si o rusoaico-japoneza( era din Rusia, vorbea ruseste, dar avea, stiti voi, ochiii aia intredeschisi). Ne-am inteles bine, zic eu, cu mici exceptii. Adica te mai trezeai cu cate o chifla lipsa, cu jumate bidonul de lapte baut si tu ai cumparat laptele de o zi sau cu prajiturelele mancate… Da’ acuma nu era sa ne certam de la niste mancare.
             Parca acuma imi amintesc ziua in care am ajuns in casa aceea. Era tarziu, iar eu eram putin suparat ca trebuia sa ma mut dupa ce imi facusem niste prieteni in casa precedenta. Cu ditai bagajele, am intrat timid in casa, m-am uitat in dreapta si in stanga si apoi am coborat la parter. Acolo era o mana buna de oameni cu 2 cutii mari de bere pregatiti sa joace Circle of Death. Si asa mi-am facut eu incalzirea in noua casa.

             Casa era super faina. Era aia din dreapta. Singura parte proasta era ca stateam cu proprietarii si la un zgomot mai mare veneau repede si „ne calmau”. Dar in rest… in rest nu am ce zice. Casa faina, mare, bucatarie mai mare decat camera mea de camin si WC la fiecare etaj, casa tipic americana. Aveau doua televizoare unde urmaream eu Spongebob in timp ce imi mancam cerealele sau pastele. Si mai erau si doua terase misto unde am zabovit eu in cateva nopti pana ce a rasarit soarele povestind una si alta. Mai era o parte nasoala la pat, eu incapeam in el numai in diagonala. Dar la cat am dormit eu, nu a fost mare problema. Numai ca si atunci cand dormeam, mai suna cate o alarma. Si daca eu am fost acuzat ca am alarme ciudate atunci ar trebui sa le fi auzit pe alea. Era una crazy duck( link de la 1:05) si inca una unde canta parca un cor de eunuci spanioli, dar care nu o gasesc, rog proprietarul sa lase un link daca stie. Mie imi suna lejer Desteapta-te romane!
             Am fost norocos sa fiu alaturi si de alti romani cu care sa mai schimb o vorba. Sa mai zicem cate un banc, fiecare cu partea lui a tarii. Sa te mai plangi/lauzi de cat de bine e la noi in tara etc. Ca românul nu-i nici unul.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, din SUA | No Comments

  3. America #11 – Dic ăla, trăiește!

    august 11, 2010 by Andrei Sălăgean

             DA, sunt bine sanatos, treaba merge bine. Imi cer scuze, fanilor, prietenilor si necunoscutilor ca nu am mai comunicat si eu ceva in ultima luna, treaba e crazy aici. Nu mai sunt nici pizza boy, nici icecream man. I’m a salesman.
             Azi e o luna de cand am inceput sa lucrez intr-un magazin de haine unde evident vand haine in mare parte dar si crabi sau soparle. Azi e o luna de cand nu am primit o zi libera si in mare parte de asta nu prea am scris. Noul job necesita multa energie si „conditie psihica” si niste picioare de lemn, ca sa poti sa le schimbi. Noul job necesita RABDARE.
             Dar las momentan jobul deoparte si va prezint noul laptop de pe care scriu chiar in acest moment. Nu-i cel mai bun din lume insa isi doreste si asta conteaza – Acer Aspire Timeline AS3810T-8501. Are o baterie faina care zicea ca tine 10h cand l-am incarcat full. E foarte usor si are si o tastatura misto. Si cu asta am terminat si cu laptopul. In mare parte nu s-au mai intamplat multe, era sa fiu prins de doua ori de politie pentru ca mergeam 2 noaptea pe bicicleta, mai agăț tipe la lucru in timp ce le fac tricouri, chiar azi am gasit intr-o parcare o bicicleta nelegata si veche si… mi-am insusit-o, si am pagubit Bank of America cu 200$.
             La un moment dat era vorba de un challenge, my big test. Poi treaba era ca am vrut sa „imi bag pixu” in el job „frumos” si sa ma apuc de street performance. Ideea mea geniala era sa ma costumez in Dracula… lumea facea poza cu mine si lasa ceva bacsis. Dar asta insemna sa las totul si sa o iau asa pe naspa la ceva ce nu era sigur. Apoi de cateva zile mi-am dat seama ca nu asta e mare confruntare. Mare incercare e mai de graba sa rezist la jobul asta pana la final unde sunt platit destul de bine, daaaar fara sa-mi omor managerul cu primul lucru care imi iese in cale. Inca mai rezist, mai multe detalii va dau in episodul viitor ca mi se inchid ochii.
             Sincer, nu stiu cand o sa mai scriu, probabil cand am timp sau cand imi cere cinva expres ca vrea sa stie despre ceva sau cineva. Pana atunci sa fiti sanatosi si sa ne vedem cu bine pe cand ma intorc.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, din SUA | 2 Comments

  4. America #8 – Andrei

    iulie 23, 2010 by Andrei Sălăgean

             -Si pe amandoi va cheama Andrei?
             -Da.
             -No bine atunci! Du-te si termina-ti treaba in spate!

    …

             Cu vreo doua ore in urma de asta… stateam si eu in pat pe acelasi laptop de pe care scriu si acuma si care nu este al meu. Sunt intrat de pe stik pe Ubuntu, dar nu aceasta era ideea. Ca si acuma, si atuncia scriam pe blog, ascultam muzica si mai verificam una alta. Liniste totala in camera pana cand imi suna mie telefonul( Prietenii stiu de ce!). Ma uit, numar care nu imi era in agenda, pasez telefonul la un prieten din camera ca stiam ca asteapta un telefon de la un loc de munca unde daduse numarul meu. Vorbeste, vorbeste iar dupa ce termina, cu o fata zambitoare, imi zice ca l-au chemat la lucru. Se-mbraca si pleaca iar eu ma intorc la treaba mea.
             Suna iar telefoanele ca dracii, vin milioanele cu sacii. Ma uit, numar care nu era in agenda, raspund:
             – Ce faci mai Andrei, ai adormit? Eu stau aici si te astept de mai bine de o ora si tu nu vii? (managerul)
             – Poi azi era ziua mea libera…
             – Si te-am sunat si ai zis ca vii. Poi ce facem acuma???
             – Cand m-ai sunat? Ca nu m-ai sunat!
             – Acuma ma faci nebun? Adica eu nu stiu ce fac?
             – Tu nu m-ai sunat … (gata, gata sa il fac nebun) Vin si iti arat pe telefon
              … inca ceva despre lucru…
             – Poi mai vii azi la lucru sau nu?
             – Da, vin.
             – In cat timp ajungi?
             – In jumatate de ora.
             – Bine.

             Inchid telefonul, incep sa ma imbrac in timp ce murmuram printre dinti lucruri „frumoase” despre manager. Bag totusi numarul in agenda si ma uit daca m-a mai sunat, asa la misto. Șoc! Messi la Real Madrid! si chiar m-a mai sunat. Apoi imi dau seama ca defapt a vorbit cu colegul meu de camera, pe care tot Andrei il cheama. Cand sunt aproape gata de iesit intra Andrei gafaind si-mi zice:
             – Vezi ca defapt pe tine te-a sunat manageru. Pe tine te vrea la lucru…
             – (Mdea!)…
             In pas alert pornesc spre serviciu. Nu merg nici 100m ca opreste o masina si o tipa imi zice ca daca nu cumva intarzii la lucru de ma grabesc asa. UAU! adica chiar UAU!. Pana ce m-a lasat undeva aproape de serviciu, nu am lasat-o din multumiri. Fuga, fuga mai traversez 2 strazi si ajung. Intru si fara sa respir:
             – Deci in primul rand imi cer eu scuze… ca mai am un coleg de camera care…
             Si uite asa am ajuns de unde am pornit. A fost o zi loco, dar funny in acelasi timp.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, din SUA | No Comments

  5. America #7 – Totul a inceput de la o ceapa

    iulie 19, 2010 by Andrei Sălăgean

             Asa pe scurt, va spun ca aseara, pentru prima data si in exclusivitate, am mancat bine. Am mancat bine pentru ca am mancat romaneste.
             Venind de la lucru, lipsit de chef si de orice altceva, dar mai ales cu stomacul gol, ma gandeam la „ce oi pune in blid”. Si imi era mie pofta asa de o ceapa. Si de aici a pornit totul. Am mai bagat o rosie, niste branza, niste mustar… mai lipsea slanina… care era in bagaj de cand am venit. Deja aveam gura apa. Am ajuns acasa si de aici directia la supermarket. Am luat de toate si am tras o masa ca-n povesti.
             Cireasa de pe tort a fost bineinteles slanina cu ceapa. Am terminat de mancat si eram in al noualea cer. Ma tineam cu mana de burta si mai dadeam cate o ragaiala :)). Ma simteam implinit. Apoi mi-am adus aminte ca asa mancam acasa cu tata si… noh, dar… trec ele 5 saptamani. Pana data viitoare numai bine.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, din SUA | 1 Comment