Ăsta-s ieu

  1. 2010 (II)

    ianuarie 11, 2011 by Andrei Sălăgean

             Si dupa cum ziceam ultima data, mi-am facut bagajele si-am plecat in America. Mai bine de doua luni am facut o gramada de lucruri de care sunt mai mult sau mai putin mandru. Off, off !
             Am vandut inghetata, suc, am preparat cannoli iar in timpul liber învârteam niste pizza. Aproape o luna am dus-o tot asa pana cand, „m-am plictisit” si am inceput sa vand haine, crabi, umbrele, scaune, țigări si de ce nu bomboane. A fost experienta vietii mele sa lucrez cu un american-evreu, fost român: combinatia perfect. Dar lucrul imi ocupa doar o mare parte din timp, asa ca cel mai mult conta ce faceam in restul timpului.
             Cu vreo trei saptamani inainte sa plec am inceput sa realizez cat de mult conteaza pentru picioarele mele, drumul facut in fiecare dimineata pana la lucru si statul in picioare. Astfel m-am decis sa „gasesc” o bicicleta. Si cand zic sa „gasesc” ma refer la metoda internationala de a gasi ceva si nu la cea „rommă”. Si-am dat de un bmx ruginit „ca frunezele toamna”(dic!). Si m-am plimbat cu bicicleta aia pana ce-a facut explozie. Era cam ca si asta numai ca nu asa de nouă. Am avut niste aventuri cu ea de si acuma imi curge o lacrima cand imi amintesc. Prin ploaie torentiala, prin soare, cu politia in spate, cu fata în față pe ghidon. Si tot m-am câcat pe mine o data cand duceam pe cineva in fata si m-a depasit politia si s-a oprit la 100m in fata mea. Din fericire s-au dus sa certe niste pescari. Ooooo da!
              Si intr-o dimineata cu bagajele pline dar fara sa stiu cat cantaresc m-am imbarcat intr-o duba si-am pornit sprea aeroport. Aici am mai schimbat dintr-un geamantan in altul ca sa incapa toate lucrurile si sa nu mai trebuiasca sa platesc in plus s-apoi m-am indreptat acasa catre draga mea România. Si dupa aproape o zi de stat in fund am ajuns in Budapesta unde spre surprinderea mea…


             Si odata ce am ajuns acasa am zis ca trebuie sa ma apuc de invatat pentru ca acesta ar fi cam cel mai frumos lucru de facut. Si-am mers sa recuperez ce am pierdut in vara, examenul la MS. Din pacate nu a mers din prima, numai din a doua. Vedeți măi! dl. profesor chiar tinea la noi, i sa facut dor de noi si a vrut sa ne vada de mai multe ori. Si din cauza asta tot o treaba am avut la camin. Nu singur, pana la urma am rezolvat-o si pe asta, ca deh, sunt „Născut pentru a reuși”. Si cand se mai linisteau apele, a inceput faculta. Si apoi a venit BEC-ul unde am zis sa ma „leg la cap” si am fost ales responsabil de marketing. Si foarte fain a fost. Nici n-am clipit bine ca a venit vacanta. Lucrurile deja erau aranjate. After BEC party, Christmas Party, mersul la colindat si revelionul. Si nici aici nu a fost asa de simplu ca le-a trebuit la profesorii ăștia „rai” sa ne lase tema in vacanta. Numai cand eram in clasele 1-4 primeam tema in vacanta. Dar de revelion am fost pe un vapor, pe Bosfor, intre Europa si Asia… asa mai merge parca.
             Si atunci cand nu admiram de la balustrada cum „apa” se loveste de apa, stateam si ma uitam la cer si ma gandeam la ce an am avut. Un an fain, un an plin, un an in care am fost pe 3 continente. Am facut multe de toate, n-am mai scris eu despre toate din diverse motive dar sigur o sa mi le amintesc peste ani. 2010 a trecut, să vină 2011!


  2. 2010 (I)

    ianuarie 5, 2011 by Andrei Sălăgean

             Un an bun. Multe de toate s-au intamplat, de la bine la rau, de la agonie la extaz, de la inceput la sfarsit, din 1 ianuarie pana-n 31 decembrie. Cam asa a fost…
              Am incput anul la fel cum incep si anul acesta si cum o sa îi incep si pe urmatorii: cu sesiunea, minunata de ea. A fost o adevarata experienta pentru mine. Am fost asa de fericit ca mi-am luat primul examen incat m-am hotarat sa imi iau un peste, pe Mux Jordan. Au mai urmat apoi si celelalte examene si cand am tras linie… nu prea iesea bine la calcul asa ca m-am decis sa merg si la marire. Nu una, nu doua, ci toate patru. M-am pișat pe ea vacanta si am stat si am invatat ca sa pot sa iau bursa. A urmat o saptamana de neuitat. Am luat 4 examene cu maximul din cat mi-am propus, ba chiar la unul am luat cu un punct mai mult. La ultimul, adica la matematici discrete, trebuia sa trec de la 7 la 8, atat! Din pacate nu a fost sa fie si am ramas cu invatatura de minte.
             Si uite-asa a trecut si luna februarie aproape toata din ea. Restul, ce a mai ramas din ea am pierdut vremea aiurea, deaia nici nu imi mai amintesc nimic din ea. A urmat luna martie, care in principiu nu anunta mare lucru decat niste partiale si inca ceva ce nu mai stiu, daaaaaaaaaar, wait for it… mda, am intrat in BEST. Dupa parerea mea a fost una din cele mai inspirate decizii ale anului, chiar mai buna decat atunci cand am zis sa iau alt bilet la examenul de engleza. Si uite-asa, un an care se anunta destul de linistit a devenit dintr-odata mai plin. Awesome! la propriu si la figurat.
             Aprilie a fost o luna tare faina. A fost ca si partea pozitiva a graficului functiei f(x)=x2. Prima parte nu o mai tin minte, dar a doua… totul se poate vedea aici. Apropo, nu stiu daca v-am spus dar, nu mi-am luat partialul de atunci de la MS. Nici cine stie ce party nu a fost de ziua mea. Dar totul avea sa-si revina la normal in luna mai, sau cel putin asa cred pentru ca nici de atunci nu mai tin minte mare lucru. Era perioada aia misto dinainte de sesiune, oooo da! Mai, tot timpul a fost cam la mijloc, intre Aprilie cu ziua mea si Iunie cu sfarsitul de scoala sau sesiune.
             Si iunie a venit asa brusc si dintr-odata, cu flori de sesiune si parfum de plecat in SUA. Din nou sesiunea a fost tot o adevarata epopee. Rasturnari de situtatie la fiecare pas. Cand totul mergea mai bine atunci se schimba si mergea mai prost. Cand mergea mai prost atunci… defapt nu imi amintesc sa fi mers din rau in mai bine, numai atunci cand am terminat sesiunea, am luat microbuzul si-am plecat in Budapesta si de acolo avionul spre New York. Inca imi mai amintesc drumul pe microbuz…
             Si dus am fost in America si acolo am stat mai bine de doua luni. Dar mai multe va zic in episodul urmator.


  3. Viaţa mea este medie: Cetățean model.

    decembrie 20, 2010 by Andrei Sălăgean

             Mergeam eu azi prin frumosul meu oraş, Bistriţa. Şi trecând aşa pe lângă o tanti observ că îi cade ceva. Cetăţean model ce sunt eu, o atenţionez ca nu cumva să piardă ceva. La care ea se întoarce şi cu o faţă hepleșă zice:
             -Ooooo, da!
             Însă când am uit mai atent era defapt ambalajul de la nu ştiu ce gumă îşi desfăcea ea. Viaţa mea este medie.


  4. Eu zic că e bine. Nu ?

    decembrie 17, 2010 by Andrei Sălăgean


  5. Puneți bețe-n roate

    decembrie 15, 2010 by Andrei Sălăgean

             In mod normal, trebuia sa scriu acest post duminica seara dar am avut de finalizat tema la engleza si nu am mai prins timp. A fost o duminica excelenta, a fost o duminica perfecta. Si cum toate lucrurile mergeau asa de bine ma gandeam oare cum o sa decurga saptamana aceasta.
             Era pe la 5 si avem de facut pentru luni o tema la engleza cand „primesc o oferta” de iesit in oras. Ne strangeam mai mult si de la 7 ne intalneam in L’Atelier la o sesiune de jocuri( board Games). Am zis ca-mi bag… banii pe card si ies si eu la o vorba ca o sa am eu vreme de terminat tema la engleza. Ningea frumos afara. Am pornit incet din Observator si ne-am indreptat spre local. Si cand mai aveam putin pana sa ajungem, nu stiu cum se face dar gasesc 5 lei in zapada. Am zis ca-i un semn… tonight’s gonna be a good night. Ajungem, ne asezam frumos la masa si ne cautam un joc, primim Catan pana la urma. Un joc foarte frumos, cu toate ca ne-a luat vreo 3 ore ca sa terminam o tura. Intre timp vine o tipa la noi si ne prezinta oferta de „Platesti 3 lei si te joci cat vrei” iar cu 5 lei participai si la tombola. Am avut un filing, mai ales ca m-a lasat sa imi aleg eu numarul. Cu mandrie am luat un 24 si am continuat sa joc. Pe la 10 a fost si extragerea si dupa cum va asteptati, am castigat. Un pix, un breloc, niste prajiturele, un mar in ceva caramel si o harta de Catan; a fost super tare.
              Tot ce ii mai doresc eu acum e „sa nu se invarta roata”. Sa ramana totul asa, sa nu se stabileasca vreun echilibru. Vreau sa raman in avantaj. Trebuie puse bețe în roate !