Ăsta-s ieu

  1. Anul 2012 (1-4)

    decembrie 28, 2012 by Andrei Sălăgean

             Frigul de pe lume. Așa s-a nimerit anul acesta că în două dăți am reușit să rabd frig ca un erou. Doar iarna, prima dată la începutul anului în februarie în Timișoara și acum în decembrie în Budapesta, frigul a reușit să mă surprindă și să mă facă să înțeleg cât de importante sunt izmenele. N-a fost frumos, m-am adăpostit unde am putut, am reușit să trec peste, dar nu vreau să mai trăiesc astfel de experiențe. Am învățat că vara te poți ascunde mai ușor de căldură decât iarna de frig.

             Un prieten foarte bun. Primăvara aceasta am cunoscut-o pe Mery, când am participat amândoi ca și co-organizatori la EBEC în Iași. O fată foarte nice, cu care mă înțeleg de minune și râd cu orice ocazie. Deși ea e din Cracovia, Polonia, de atunci am reușit să fac două vizite până acolo și a fost foarte frumos. Fraza care ar caracteriza-o poate cel mai bine ar fi „Be nice to people”. Momentan ne-am antrenat într-o provocare pentru funcțiile noastre, ea ca RA (Regional Advisor) iar eu ca HR, amândoi vrem să facem o treabă awesome. Am învățat că pentru un prieten bun, distanța nu contează.

             Epic win. Media 8 pe primul semestru, media 8 pe al doilea semstru, asta înseamnă bursă și mai exact 280 lei pe lună. Anul acesta am reușit! după multe lupte cu materiile nenorocite, am atins și eu pragul magic și am luat bursa vieții. Doi ani la rând am fost la limită, am fost foarte aproape, nu m-am dat bătut și uite că până la urmă s-a întâmplat. Am fost așa de fericit că instant am simțit nevoia să fac „ceva”, așa că „am plecat în aventură”, prima dată în Podgorica iar apoi în Cracovia. Am învățat că premiul e cu atât mai bun cu cât te bați mai mult pentru el.

             Președinte?. Poate cel mai frumos moment al anului a fost acela când am candidat ca să devin președinte BEST Cluj-Napoca. Atunci am simțit eu că sunt „Născut pentru a reuși”, am dat ce-am vrut eu să fie cel mai bun din mine. Știam că nu va fi ușor, dar nici nu va fi greu, știam că totul se termină în 1-2 minute, totul este decis de niște oameni.Ei bine nu am ieșit președinte, pe moment pentru vreo 2-3 minute am fost puțin supărat pe mine, apoi mi-a trecut. La sfârșitul acelei zile am învățat că pentru mine nu e neapărat important să câștig atâta timp cât „reușesc„.

    Categories: Ăsta-s ieu, BEST, Creatii proprii, rezmuatul anului | No Comments

  2. Tot cu BEST part III

    decembrie 24, 2012 by Andrei Sălăgean

    Era aproximativ 10 dimineața când am ajuns în Budapesta și instinctul nostru ne-a spus că primul lucru care trebuie să-l facem e să mergem la un McDonalds. Nu știam noi exact unde putem găsi unul așa că am luat-o într-o direcție random în speranța că o să dăm de unul curând. În juma’ de oră deja stăteam la căldură cu mâncarea în față și cu internetul pe laptop/ telefon.

    Mai era mult până seara la 11 când aveam autobuzul spre Cluj așa că ne-am apucat să ne mai plimbăm prin oraș și să vizităm. Tot la fel de random ne plimbam pentru că nu aveam ghid și nici unul din noi nu știa orașul. La un moment dat am reușit să ne mai întâlnim cu cineva tot din Cluj și am fost să mâncăm puțin. Și normal că după o mâncare bună merge și un somn bun, oricât de scurt ar fi. Ne-am despărțit după un timp,dar noi tot mai aveam destul până ce aveam autobuzul. Ne-am pornit pe jos ca să ne ia mai mult.

    Când mai aveam o oră de mers până la autogară, a venit și ploaia, frigul nu avea de unde să vină că era deja acolo. Tra la la și uite-așa am ajuns și acolo. Am mai ațipit un pic și în autogară și la 11 fără 10 am pornit spre locul unde trebuia să vină autocarul. Și-am așteptat! Că să nu lungesc povestea, vă zic direct că nu a mai venit. Momentul distractiv a fost când o tipă a venit să mă anunțe că autocarul meu nu mai vine și a aflat asta de la cineva care a fost atenționat prin mesaj pe telefon. Nu termină bine de spus și primește un mesaj pe telefon iar eu o întreb dacă e legat de transport. Nu termin bine eu de întrebat că face o față de nervoasă și zice direct „No bozmeg!”. Și autocarul ei fusese anulat. Astfel o ceată de vreo 50 de oameni ne-am refugiat într-un pasaj și ne-am adunat toți într-un loc unde nu era așa mare curent. Între timp mi-am schimbat papucii și mi-am mai luat o pereche de șosete.

    Erau grupuri și grupuri de oameni. Erau cei cu idei, cei care erau consolați că o să doarmă acolo pe jos și noi. Necunoscând orașul nu prea ne venea să ne avântăm prin frig dar dacă avea cineva o soluție „ne băgam” și noi. Într-un final am găsit un tren și am pornit spre una din gări. Am mai așteptat o oră până să se deschidă și-atunci am aflat că acolo nu se vând bilete, doar în gara cealaltă. Am ajuns în gara cealaltă și am așteptat și aici încă o oră ca să se deschidă. Verificam ceasul din exact 5 în 5 minute. Era frig. Într-un final am ajuns să luam și niște bilete, dar când stăteam mai bine la cald ne-au spus că nu putem aștepta acolo, să mergem în sala de așteptare. Sala de așteptare fiind doar o cameră imensă cu ușile larg deschise, ne-am decis să așteptăm în sala unde se închideau bagajele. Acolo s-a testat foarte bine principiul „Pute, pute da-i călduț!”. Undeva pe la ora 14 am ajuns și în Cluj. Nici nu m-am pus la somn, am mai lucrat la un proiect în speranța că o să-l predau spre seară. A crăpat serverul și n-am avut ce prezenta.

    Ieeei, încă o aventură. A fost frumos, interesant și obositor dar memorabil în același timp. M-am reîntâlnit cu prieteni dragi în Polonia și m-am relaxat. Bine a zis Băsescu când a zis că „Iarna nu-i ca vara!”.

    Categories: Ăsta-s ieu, BEST, Creatii proprii, very funny | No Comments

  3. Nu fă aia!

    decembrie 18, 2012 by Andrei Sălăgean

    Momentul acela ciudat când creierul meu îmi spune, nu, nu fă asta și eu nu ascult de el deloc. Am și eu niște principii pe care le respect și după care iau o decizie mai importantă atunci când e cazul. Uite că a fost momentul în care, vorba aia, „totul s-a dus pe pu*ă!”. Totul a trecut, nu-i nici un bai, dar tare mă distreză momentul. Eram ca un gras care alerga după mâncare și eu tot îi spuneam că nu-i bine să mai mănânce, să se oprească, că nu-i face bine, iar el nimic și nimic. Și mă opresc și încerc să îi explic fizică cuantică și-i și arăt calculele dar tot nu reușesc ceva. Am fost prostit mai ceva decât dimineața când mă conving că-i ok să dorm și să merg mai târziu la cursuri, sau deloc. Câteodată mă uit la mine și-mi zic ceva, dar sunt alte momente când totul e awesome. Ăsta-s eu!

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | No Comments

  4. Tot cu BEST part I

    decembrie 16, 2012 by Andrei Sălăgean

              Tot cu BEST fac ce fac și weekend de weekend îmi găsesc să plec undeva. Întâmplarea făcea că pentru sfârșitul de săptămână cu 30 noiembrie (Sf. Andrei) și 1 Decembrie (Ziua Națională) nu era trecut nimic în calendar, așa că a trebuit să pun eu ceva.

              Cu vreo două săptămâni înainte m-am tot gândit că ar fi fain, rapid și ușor să fac o călătorie scurtă până în Cracovia, Polonia. Am întrebat oameni de acolo dacă ne pot primi și apoi am dat un anunț. Până la urma ne-am adunat 14, mai mulți decât mă așteptam, dar a fost ok pentru că 10 din noi mergeau cu 2 mașini, restul de 4 ne-am căutat bilete cu autobuzul. Pentru Cluj – Budapesta (dus-întors) am luat fără probleme iar pentru Budapesta – Cracovia am avut un noroc imens pentru că noi 4 am luat ultimele 4 bilete. De la Cracovia spre Budapesta, nu am găsit dar ne gândeam să luam un tren sau ceva, ideea era că o să căutăm după ce ajungem acolo. Detaliile erau fixate în mare, aventura putea începe.

             Eu am pornit miercuri noaptea, cu o zi mai repede ca să stau o zi în plus în Budapesta ca să vizitez și să mă întâlnesc cu niște prieteni de la RM-ul din toamnă. Am ajuns cu autocarul pe la 5:20 în Budapesta dar trebuia să mă întâlnesc cu oamenii numai pe la 9. Am găsit rapid un McDonalds, am mai așteptat vreo 20 de minute afară până la 7 ce s-a deschis apoi mi-am luat cel mai ieftin meniu și m-am pus pe laptop ca tot omul. Pe la 9 fără am pornit spre locul de întâlnire pentru ca la 9 fix, nici mai repede nici mai târziu să aflu că persoana cu care trebuia să mă întâlnesc o să întârzie și ajunge doar la 10. Am mai pierdut vremea un pic iar după am mers la sediul lor ca să îmi las bagajul și apoi să pornesc prin oraș. Seara am stat la o bere care s-a întins mai mult decât trebuia așa că nu am mai putut ajunge la locul de cazare stabilit inițial. Până la urma am dormit la ei în sediu pe canapea. A fost interesant și ciudat în același timp. M-am distrat foarte tare când am găsit asta la ei în baie.

             După un somn scurt de vreo 3 ore am plecat în noapte spre autogară, cu cheile de la sediul lor la mine. Aici m-am întâlnit cu restul de 3 oameni și am luat autocarul spre Cracovia. Cam pe la ora 14 eram acolo. De ajuns am ajuns, mai trebuia să ne și întoarcem, dar pentru că era doar vineri, iar noi ne întorceam numai duminică, mai aveam timp. Cel puțin noi așa credeam.

    Categories: Ăsta-s ieu, BEST, Creatii proprii | No Comments

  5. Sunt un moron

    noiembrie 30, 2012 by Andrei Sălăgean

    Am ajuns azi dimineata in Budapesta pe la 5:20. M-am plimbat pana la 7 cand s-a deschis la McDonald’s si apoi am stat linistit pe laptop inca doua ore.

    Partea interesanta a fost cand am plecat in cautarea sediului BEST Budapesta. Aveam strada, nu aveam numarul dar stiam ca e undeva pe la mijloc. Fac ce fac si intru intr-o scara de bloc, de ce? Nu stiu, probabil pentru ca era deschisa. Fac cativa pasi si realizez ca nu aveam ce cauta acolo. Cand incerc sa ies… usa era blocata si nu avea buton pe langa ca sa o deblochez. PANICA!!! Ma tot invart prin scara si deja ma gandeam cum o sa sun la cineva la usa si o sa-i mimez sa-mi deschida usa, maghiara nu stiu.

    Am mai ridicat cuiul de jos de la usa si am mai fortat, dar nimic. Peste 5 min am gasit un intrerupator hodoronc tronc care a deschis usa. Cateodata sunt destul de moron!

    Categories: Ăsta-s ieu, very funny | No Comments