Mă gândeam zilele acestea la zacuscă. Nu știu de ce dar zacusca pentru mine nu are o reputație foarte bună. Nu tot timpul mă gândesc la ea ca la cea mai grozavă mâncare. Aseară nu știu ce m-a prins și am scos borcanul din frigider, după ce stătea acolo cred că mai bine de o lună. Am mâncat mai bine de jumătate din el. Zacusca e foarte bună, dar în continuare creierul meu nu poate face legătura aceasta, habar nu am de ce. În seara aceasta am terminat tot în timp ce mă uitam la meci. Țin minte totuși că atunci când juca fratele meu CS era cineva cu nick-ul „fata cu părul de zacuscă” și îmi imaginam într-un mod foarte ciudat asta.
Și iar foarte tare m-am amuzat când mi-am adus aminte de apa minerală la sticlă de sticlă. Pe vremea când mergeam eu să cumpăr, țin minte că era 700 lei, adică 7 bani cum e acum. Și nu luam orice apă, țin minte că tata tot timpul prefera Borsec în loc de Perla Harghitei. Dacă mă întrebați, nu știu exact să vă zic care era diferența, e cam ca și între Pepsi și Cola. Țin minte că mergeam cu o plasă mai specială, dintr-un material care nu era plastic dar nici pânză și era foarte rezistentă, pentru că puteam duce trei sticle… și stăteam la etajul patru. Îmi aduc aminte cu plăcere de momentele când mergeam să cumpăr apă minerală, acum cu greu mă mai mișc să îmi cumpăr un lapte. Pace-n lume cu zacuscă și apă minerală la sticlă de sticlă.