Author Archive

  1. …in soapta

    iulie 10, 2010 by Andrei Sălăgean

    -ALO!
    -(in soapta) Daa…
    -MAI, E ACASA MAMICA?
    -(in soapta) Daaa..
    -PAI, DA-MI-O SI MIE LA TELEFON!
    -(in soata) Nu poateee…
    -PAI DE CE?
    -(in soapta) E ocupata!
    -BINE, TATA ESTE?
    -(in soapta) Daaa…
    -PAI SA VINA EL ATUNCI!
    -(in soapta) Nu poateee…
    -DE CE?
    -(in soapta) E ocupat!
    -BUNICA, MATUSA… SUNT?
    -(in soapta) Daa…
    -DA-MI PE UNA DIN ELE!
    -(in soapta) Nu pooot… sunt ocupate!
    -GRRR, DAR ALTCINEVA MAI E PE ACASA???
    -(in soapta) Mai sunt doi politisti…
    -BINE, DA-MI PE UNUL DIN EI!
    -(in soapta)Nu pot… sunt ocupaati…
    -DAR CE FAC, MAI???
    -(in soapta) Ma cauta pe mineee…

    Categories: very funny | No Comments

  2. America #5 – Watermelon

    iulie 6, 2010 by Andrei Sălăgean

             Me: -Hi!
             Customer: -Hi!
             M: -What can I help you with?
             C: -What kind of icecream do you have?
             M: -Soft, hand dipped and italian icecream.
             C: -I would like some italian.
             M: -What flavor?
             C: -… watermelon.
             M: -Ok.
             C: -Wait! But is there really water in it?
             M:

    Categories: Creatii proprii, din SUA, very funny | 2 Comments

  3. America #4 – O zi nu tocmai bună

    iulie 4, 2010 by Andrei Sălăgean

             Azi nu a fost o zi tocmai buna. Nu a mers tocmai bine. Tot norocul ca nu a fost de fata si „mama soacra”.
             Azi, in amiaza mare, imi permit si eu sa intarzii… 5 minute. Tulaie. Capul calendar mi l-a facut mama soacra – nevasta managerului. Chiar si George ii zice „Ok BOSS!”. Andre, nu ii destul dinaia… nu ii cineva in fata… ai facut prea mult dinaia… CAPUL CALENDAR. Si la un moment dat imi zice sa fac ordine prin frigider sa pot pune niste lamai. Si ma tot uit si invart, interschimb, scot, dar tot nu mergea ceva. Si ma uit atent la o cutie care semana cu ceva inghetata in ea. O iau, o invart 90 grade si o tot indes acolo dar problema e ca se invarte si continutul 90 de grade. Atunci imi aduc aminte de definitia lichidului din clasa a 6-a. Lichidul ia forma vasului in care e pus. Hopa, e un aluat asemanator celui de clatite. Si trag sa il scot dar pleosc peste tot. Peste tot.
             In fata era plin, George peste tot iar eu… si eu trebuia sa fiu pe undeva. Atata norocul ca nu era si muma pădurii. Si merg servesc, sterg, pun o inghetata, mai sterg, mai servesc o limonada si iara sterg. Deci atata va zic. ATATA NOROCUL CA NU A FOST CRUELA ACOLO.
             Ies acuma in graba pentru ca INCA nu sunt pe laptopul meu. Inca mai am rabdare pana sapatamana viitoare. Numai bine pana data viitoare.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, din SUA | 1 Comment

  4. America #3 – Pizza Boy

    iunie 30, 2010 by Andrei Sălăgean

             Inceputul acesta de saptamana ma gaseste la magazinul de langa. Am inceput sa invat sa fac pizza. Asa ca in filme, invarteli in aer… chestii… treburi… orice, dar fără făcăleț. Dar, vorba aceea, in viata nu e ca in fotbal( Varga Radu).
             Nu e asa bucata de tort pe cum ma asteptam. Imi zice la inceput sa am grija sa nu ma ard, ca e foarte cald. Eu fac pe Captain America si ii zic ca nu ma ard, ca am mai facut acasa clatite. Incepe si rade. Va dati seama ca la vreo 200 de grade, arde ca naiba, iar eu fac ca o fetiță. Acuma numa se uita la mine si imi aminteste de clatite cand ma vede ca ma pârlesc. Si imi tot zice ca trebuie sa fiu atent la ce e inauntru si sa nu uit, sa nu se arda. Si cand credeam ca pot sta si eu un minut vine si ma pune sa fac alta. Si ma intreaba ce am inauntru? iar eu Captain Obvious, „Pizza! ce să am?”, „Dar de care? …”.
             Si mai e si „bunul prieten” Jose caruia ii place la nebunie sa ma ia la misto. Problema e ca nici nu prea ii inteleg engleza si nici nu prea ma pricepeam la inceput care cum e. Si il intreb cum se face si imi zice sa pun cine stie ce altceva si apoi cu o fata foarte plictisita, „ma anunta” – I’m kidding. Chestia e ca el e pro. la facut pizza, e sensei, grand master, el i primu’. Incet, incet prind si eu care ii treaba pana atunci mai invat ca vine imediat 4 iulie si trebuie sa fiu pe faza. Pana una alta poftă bună și o zi excelentă!

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, din SUA | 2 Comments

  5. America #2 – Prima săptămână

    iunie 28, 2010 by Andrei Sălăgean

             Senzatia aia de huuuoooaaaaaa a mai durat inca vreo 2 zile. Ma minunam la orice. Cel mai tare ma distrau reclamele, sunt ceva de genul: Nu cumparati Honda ca Ford e mai buna. Toata lumea zambeste si iti ureaza o zi buna. Negrii sunt chiar negrii.
             Am inceput sa cunosc din ce in ce mai multi romani. Surpriza! numai moldoveni, olteni si bucuresteni, nici un ardelean de-a meu n-am intalnit. Dar nu-i bai; bai e cu mancarea. Nu are gust si mai si ingrasa. Totusi am luat cu 10$, 48 de doze de Pepsi. Mai fac cumparaturi din cand in cand de la 1$, cam cum e la noi 38+ numai ca are si mancare. Mi-e dor de o ciorba de fasole cu ciolan si ceapa rosie.
             Am inceput si cu lucrul. Managerul e super tare. E putin, putin mai mic ca si mine. Muhahaha tot eu sunt mai inalt.

             E un irlandez venit in America care conduce o afacere cu specific italienesc. Il cheama George, iar pe mine ma striga Andréi, cu „i” mut. E fain la munca, in prima zi am stors lamai pana mi s-a facut gura punga, ca prea multe nici nu stiam ce sa fac. In una din zile mi-era asa de somn si ma apuc si ma intind, romanian style: o mana in forma de „V” in lateral si cealalta dreapta in sus, cat mai sus. Am ridicat-o si eu pana ce m-am „răzălit” de ventilator. Rapid mi-am tras mana, m-am uitat daca nu m-a vaut cineva si m-am intors la lamaiele mele. Tot in aceasi zi imi cere o doamna sa ii dau 2 covrigi. Iau primul il pun la cuptor, se incalzeste si-l dau. O las sa isi aleaga inca unul, il iau si il pun la incalzit. Il scot mai fierbinte decat celalalt, o atentionez ca e fierbinte, ii dau servetele extra si se duce. Vine dupa 5 minute si zice ca e „fake” ( and gay). Ca eu nu am pus mana sa il pipai, ca e din plastic. Il intreb pe George si imi zice ca acei covrigi erau doar de forma acolo, sa prezinte marfa. Cea mai nasoala faza a fost parca in a doua sau a treia zi cand inca aveam probleme cu mancarea si caldura. Amandoua amestecate si a inceput sa ma doara burta. Sau cum zicem noi, „sa imi mearga burta”. Merg de doua ori la baie, mi-era frica sa nu infund ceva pe acolo mai ales ca era un container special separat pentru pus hartia igienica folosita. Imi revin partial si ma intorc la servit. La care dupa vreo 5 minute vine o tipa HOT si ma intreaba daca poate folosi baia putin. -> ultima usa pe dreapta. Acuma, tu cititorule, ca citesti una dupa alta iti dai seama cam cum a fost treaba, dar eu pe moment nu mi-am dat seama.
             Cu exceptia faptului ca nu prea le am cu cafeaua, la restul ma descurc. Dau, iau, fac. De limonada mi-au multumit 2 tipe faine si o negresa. Merge treaba. Intr-o zi ma tot uitam la Jose( cred ca e mexican) cum intorcea un aluat de pizza de pe o mana pe alta ca sa il mareasca. Jose lucreaza la pizzeria perete in perete cu noi, afacere care e impreuna cu inghetata. George e tot timpul ori la una ori la alta, si cand m-a vazut asa fascinat ma intreaba daca vreau si eu sa invat. Eu nu, ca in tara mea sunt Chuck Norris la facut pizza… tot timpul fac acasa. Poi perfect ca oricum mai avea nevoie de cineva. Asa ca de maine, cu toate ca am liber la inghetata, incep la pizza. Sunt bazat, ce sa mai zic.
             Asa ca daca nu am mai zis, sau daca nu a fost de destule ori, sau destul de clar, acuma mai spun odata. MULȚUMESC LA MAMA ȘI LA TATA pentru tot. Pentru ca petrec o vacanta extraordinara in SUA si ca ma simt bine. Pentru ca au facut sacrifici doar ca eu sa fiu aici. Mulțumesc.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, din SUA | No Comments