Author Archive

  1. Very funny Unix Shell

    mai 6, 2011 by Andrei Sălăgean

    % cat „food in cans”
    cat: can’t open food in cans

    % nice man woman
    No manual entry for woman.

    % rm God
    rm: God nonexistent

    % ar t God
    ar: God does not exist

    % ar r God
    ar: creating God

    % „How would you rate Quayle’s incompetence?
    Unmatched „.

    % [Where is Jimmy Hoffa?
    Missing ].

    % ^How did the sex change operation go?
    ^ Modifier failed.

    % If I had a ( for every $ the Congress spent, what would I have?
    Too many (‘s.

    % make love
    Make: Don’t know how to make love. Stop.

    % sleep with me
    bad character

    % got a light?
    No match.

    % man: why did you get a divorce?
    man:: Too many arguments.

    % !:say, what is saccharine?
    Bad substitute.

    % %blow
    %blow: No such job.

    /* not csh but sh */
    $ PATH=pretending!/usr/ucb/which sense
    no sense in pretending!

    $ drink bottle: cannot open
    opener: not found


  2. Litera zilei

    mai 4, 2011 by Andrei Sălăgean

    O


  3. Awesome guy

    mai 3, 2011 by Andrei Sălăgean


  4. Tot respectul pentru:

    mai 1, 2011 by Andrei Sălăgean

             Tot respectul pentru tuşa mea. Sunt multe persoane în lumea aceasta, însă tuşa mea e numai una. Astăzi a fost ziua ei şi am vrut să scriu şi eu două trei cuvinte, că nu ştiu cât de repede o să mai ajung eu pe acasă.
             Ştiţi voi persoana aceea din familie care ţine tot timpul cu tine, care atunci când erai mic îţi aducea tot timpul o ciocolată sau care dacă era să rămâi ceva timp la ea, îţi făcea toate mofturile? No aşa e tuşa mea. Ea e cea care nu e mama, tata sau bunica dar care tot timpul mă susţine în ceea ce fac, mă felicită pentru succese şi are grijă de mine atunci când nu îmi este bine. Nu ţin minte să fi fost vreodată supărată pe mine, cu toate că putea. Una din cele mai frumoase amintiri e de la ziua mea de naştere când am împlinit 5 ani. Şi a venit tuşa şi mi-a adus atâtea ouă kinder câţi ani am împlinit. Şi pe vremea aceea, ouăle kinder erau cele mai bune şi dorite dulciuri. Şi fain frumos am stat cuminte şi împreună cu ea şi unchiu am început să asamblăm maşinuţe şi avionase.
             Tuşa mea, să fii sănătoasă, la fel de veselă şi după cum tot zicem noi, să ajungi măcar la vârsta lu’ bunicu. Tot respectul pentru ţine tuşă !


  5. Acu două săptămâni

    aprilie 27, 2011 by Andrei Sălăgean

             Așa de mult am întârziat că am ajuns să scriu la două săptămâni, dar asta e. Zile fain-au fost atunci și merită menționate. Așa că…
             Joi am fost iar toată ziua la standuri la JobShop de dimineața până la închidere. Tot așteptam momentul acela special, care anul trecut l-am pierdut, când urma să facem poza de grup. Pe de altă parte mă mai și grăbeam puțin că trimisesem mail la profesoară că o să vin de la 6 la parțial. Pe la 5 s-au închis standurile iar eu tot așteptam să ne strângem. Până la urmă am lăsat-o baltă și pe asta și m-am bazat pe MINE că o să fiu BINE a doua zi și o să pot da parțialul de la 10. Ne-am tras fain în poză, am cântat, ne-am bucurat, am adunat și apoi am plecat.
             Seara urma să ne vedem la party. Ca după fiecare eveniment și acuma ne aștepta o petrecere plină de toate. „Pentru ca Prometeu e numele meu mic” scria pe diplomă. La momentul la care am primit-o, am stat ceva vreme să mă gândesc ce înseamnă. Nu mi-am dat seama. Nu mă înțelegeți greșit, nu eram trotil sau alte cele, doar că nu mai făceam legătura. Nu știu cum, dar eu țineam minte că Prometeu era ceva cu soarele. A doua zi m-am lămurit. Per total am repetat isprava din seara trecută numai că de data aceasta cu bere. Și toate bine erau și dansam și săream și mă învârteam până ce m-am întâlnit cu prietenarul Mongolian. Ne-am distrat până ce la un moment dat mi-a arătat cât era ceasul și mi-a reamintit că am parțial a doua zi. M-am îmbrăcat, ș-acas-am plecat. Cumva am aterizat în pat, mi-am pus alarma și m-am culcat. Știu sigur că mi-am pus alarma.
             Pe la 7 mă trezește un coleg: „Tu de la câte ai ore?”. Mă șterg bine la ochi, mă uit la ceas și da, realizez ca am cam dormit mai mult decât trebuia. Mă spăl, îmi iau foile și mă duc să învăț. Pe la 10 fără un sfert pornesc ca să îmi iau și un suc de la magazin. Ajung la laborator și nu știu cum fac de las sucul după monitorul de la computer. După două minute realizez că am pierdut ceva. „Unde mi-e sucul?”… „Nu îmi găsesc sucul!”…”M-ați văzut și voi când am intrat cu sucul.”. L-am găsit până la urma. A fost o zi faină. Și-așa s-a incheiat aventura JobShop-ului de anul acesta. Abia îl aștept pe cel de anul viitor.