Author Archive
Supraaglomerare? Ce-i aia?
aprilie 20, 2012 by Andrei Sălăgean
Categories: Ăsta-s ieu, Poze | No Comments
Ce-am făcut eu bun de Paște
aprilie 13, 2012 by Andrei Sălăgean
Categories: Creatii proprii, Poze | 2 Comments
Acestea nu sunt fermecate!
aprilie 6, 2012 by Andrei Sălăgean
Categories: Creatii proprii, Poze, very funny | No Comments
Apropo de dormit
aprilie 6, 2012 by Andrei Sălăgean
Să vă povestesc o întâmplare, dar pe scurt. Era perioada când au venit muntenegrenii la noi. Vineri dimineața în jur de ora 5 i-am așteptat după ce nu am dormit toată noaptea. I-am întâmpinat cu vin și voie bună, am stat vreo 15 min. la o vorbă iar apoi am plecat acasă. Am mai dormit vreo 3 ore și apoi la cursuri și alte treburi. Până seara nu am mai apucat să mă odihnesc cu toate că urma Pub Crawling și aveam nevoie de energie.
Am colindat mai multe localuri, am făcut diverse „lucruri” iar parcă în jur de ora 12 am ajuns undeva destul de ok. Era tare nice pentru că un shot de tequila era numai 2 lei. Am consumat moderat și cu bun simț. Dar după un timp oboseala începea să își spună cuvântul. Deci să fie clar, nu eram beat, doar obosit. Îmi trebuia puțin să mă răcoresc, să mă trezesc și să continuăm partyul. M-am dus până la baie, am lăsat capacul jos, m-am așezat, capul în palme și coatele pe genunchi, și mă gândeam să stau 1 minut, două, să mă „regenerez”.
M-am trezi după mai bine de o oră. Habar nu am cum am adormit și cât am stat. Am ieșit afară speriat, acolo nu mai era nimeni, atâta norocul că nu au închis. Îmi caut geaca dar nu găsesc nimic. Atâta norocul că aveam portmoneul în pantaloni. Am ieșit afară, era un friiiig. Am fugit rapid la un taxi și direcția spre cămin. A doua zi mi-am găsit geaca, o luase cineva care și-o pierduse pe a lui. Am tot râs gândindu-mă ce întâmplare hazlie am avut.
Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, very funny | No Comments
E lung drumul
martie 31, 2012 by Andrei Sălăgean
„Când s-a putut n-ai vrut; când vrei tu nu se mai poate” îi spunea Florica lui Ion. Tot îmi/îi zic și eu asta de ceva vreme. E un lucru mai delicat, pentru că de multe ori poate să îmi „afecteze reușitul”.
Mie îmi place să fac lucruri epice. Îmi place să fac lucruri de care lumea să își aducă aminte, de care să se povestească. Cu cât este un lucru mai greu, cu cât îmi spune lumea că nu o să pot să îl fac, cu atât mai mult atunci când reușesc am satisfacția mai mare. Și problema e că m-am învățat să nu mă mulțumesc cu lucruri mici. Dacă e prea ușor atunci nu-i bun. Și asta nu e bine.
Vreau să ajung „acolo sus”, vreau să iau „premiul cel mare” dar sunt la jumătatea drumului și am ajus la prag. Și după cum zicea Virgil Ianțu, pot să mă opresc aici, pot să mă mulțumesc cu ce am până acum și să mă retrag. E un câștig frumos și ce am adunat până acum, iar întrebările grele doar acum o să înceapă. Dar una e să ai un monitor de 15″ și total altceva e să ai unul de 24″. Am vrabia în mână dar mie îmi trebuie cioara de pe gard. Am prins un iepurele mai slab dar eu îl vreau pe celălalt pentru că e mai mare și mai frumos și poate face și ouă de aur. Dar dacă îl vreau pe acela, trebuie să îi dau drumul la cel care îl am deja ca să pot fugi mai tare. Și dacă nu-l prind? Dacă n-am eu pușca cea bună? Poate nu-s eu vânător bun? Poate nu-s destul de clar!
Ce fac? Încă-s tânăr, o să mă duc în pădurea fermecată și o să prind iepurașul năzdrăvan. O să tai capul balaurului și mă întorc în sat cu „pielea cerbului, cu cap cu tot, așa bătute cu pietre scumpe, cum se găsesc”. Asta vreau să fac. Nu-mi place că îmi întârzie mult „reușitul” și mă face să aștept, dar tot mai bine o să fie la final. Se poate!Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Hmmm... | No Comments
