Și-am și lucrat vara aceasta. Și-am facut-o fericit, cu plăcere și simț de răspundere. Am găsit internshipul perfect unde m-au lăsat să încep să încep mai târziu, m-au plătit și au înțeles faptul că la final nu mă pot angaja.
De îndată ce s-a terminat summerul, luni la prima oră, m-am și prezentat la noul birou, cu laptopul și cu pofta de a scrie cod. Încă îmi mai stătea puțin capul la oamenii cu care m-am simțit bine timp de două săptămâni, nu eram cel mai fericit când suna alarma dimineața și nici laptopul nu se mișca chiar așa de repede cum eram obișuit de la calculator, dar asta-i viața. După vreo săptămână am intrat în normal. Seara mă puneam mai repede la somn, dimineața mâncam câte un ditai bolul cu cereale și am învățat să am răbdare cu laptopul. Cu alte cuvinte, eram mai ordonat.
În nici un moment nu m-am simțit ciudat la lucru. Simțeam că e la fel ca și zilele când lucram la proiectele de la facultate doar că nu puteam să mănânc și să dorm oriunde și oricând vreau mușchii mei. M-am simțit bine și poate cel mai important lucru a fost că erau numai oameni tineri la lucru și astfel nu am participat la discuții “Băsescu e de vină că am pensia mică…” sau altele. Și nici obosit nu veneam de la lucru, doar că după ce mâncam, mă uitam la un serial, citeam din mailuri și mai jucam ceva pe internet, nu mai aveam chef de nimic. Și uite așa a trecut o vară întreagă aproape. Diferența față de celelalte vacanțe se făcea când venea salariul, era feelingul acela care te făcea să zici în capul tău, “No așa da!”.
S-a terminat luna septembrie, s-a terminat și internshipul meu și a trebuit să las PHP-ul și toate celelalte pentru un alt “job”. La “noul loc de muncă” se cam schimbă toate regulile și e pe perioadă de un an. Tot ce rămâne neschimbat e faptul că o să lucrez cu oameni faini și o să o fac cu plăcere, spor numai să am.
