Author Archive

  1. Nu tin neaparat sa fiu vulgar dar ceva nu e bun in poza ?!

    aprilie 23, 2008 by Andrei Sălăgean


  2. Personal sunt de acord cu pupaza

    aprilie 23, 2008 by Andrei Sălăgean

    Casuta din padure

    In padurea cu alune
    Aveau casa trei pitici
    Vine pupaza si spune:

    “Simptomatic, idiosincrazia dilematica isi reverbereaza atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent si disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievala, capsuland filonul crepuscular sincretic si aluziv metempsihotic al transmigratiei alchimice inspre circumvolutiunile interioare ale epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape paleontologice inspre propensiunea paradigmelor de orientare paseista, intr-o veritabila recrudescenta de esenta –in ultima intanta- ludica, torturant-metafizica a senzorialitatii iluzorii, dar atat de vibrant hedonistic reprezentate, inteleasa ca o negare lipsita de rigurozitatea demersului stiitific, posesoare a unei natui mai curand intuitiva si instinctuala a acelor cauze primare, antepostulate de ganditorii clasicismului elen in perioada de maxima inflorire a democratiei antice, urmata -asa cum stim inca din traditia empirismului occidental care se sustrage inferentelor mediate- de deconstructia treptata a modelelor eluctabil utopice de inflexiune sociala reflexiva, contextual orientate inspre sevele pulsatorii ale neoclasicismului modern, ale carui ramificatii pot fi, totusi, percepute indubitabil mai curand a priori ca fiind personificari oximoronice volitiv-diminutivale ale starilor extatice, autosuficiente degajate prin intermediul apropierii omului de incantatiile onomatopeice ale naturii, impletite intr-un conglomerat de relativism amorf cu rol partial catalizator dar fiind si un filtru prin catharsisul emanat de intreaga arborescenta desemnata conventional ca „fiinta universala”, in care se regasesc avanposturile ultime ale increatului semimaterializat, asta daca privim holistic hermeneutica afirmatiei mele, bineinteles, in nici un caz din perspectiva marginitoare a fracturismului osmozei neeuclidiene, care diverge ca factor de bruiaj in lumina degradanta a cortexului evanescent acestui univers prafuit de amprenta maculanta a ingradirilor stranietatii darwiniene, dezolantei cioraniene si frustrarii freudiene, pentru a numi doar cateva .
    Parerea mea.”

    Epilog: Pupaza a fost -imediat- impuscata.


  3. Giving Sperm Pays Well

    aprilie 21, 2008 by Andrei Sălăgean

         A guy and a girl get on an elevator in a hospital. The guy hits three, and asks the girl „which floor?” to which she replies „Four, please.”Making conversation, the girl says „I’m here to give blood. What are you here for?”
         The guy says „I’m actually here to donate sperm. They give me eighty dollars for it.”
         The girl goes, „Huh. I only get ten dollars for giving plasma.” They get off the elevators on their respective floors.
         The next week, the same guy gets on the elevator to go give sperm again. Lo and behold, the same girl gets on. „Nice to see you again. What floor, miss?”
         „Mmmmph!”, she says, and holds up three fingers.


  4. Despre mere

    aprilie 21, 2008 by Andrei Sălăgean

          Mărul a conturat dintotdeauna legătura directă a omului cu divinitatea. Mărul creştea undeva în rai dar pentru că legătura lui cu oamenii să rămână pecetluită Adam şi Eva fususeră avertizaţi să nu mănânce din acest pom. Pomul cunoaşterii este aşadar un măr. Românii au următoarea legendă despre măr. La sugestia diavolului prefăcut în şarpe, Eva calcă porunca Domnului şi gustă dintr-un măr mare şi frumos pe care îl primeşte de la şarpe. Văzând cât e de bun, Eva se hotărăşte să-i dea să guste şi lui Adam. Pentru că Adam dormea, Eva îi stoarce puţin suc dulce şi gustos în gură. Adam se trezeşte, apreciază sucul, dar când vede că era din fructul oprit se strînge imediat cu mâinile de gât pentru a nu înghiţi. Degeaba şi-a produs o umflătură la gât, că de înghiţit tot a înghiţit. Umflătura de la gât a fost înregistrată imediat în scripte şi transmisă tuturor bărbaţilor sub numele Mărul lui Adam.
          Atunci Dumnezeu a schimbat strategia. A lăsat Mărul la vedere, oricum perechea fusese alungată din rai, şi nu mai avea sens interdicţia. Mărul trebuia să păstreze legătura omului cu divinitatea, deci l-a făcut să crească în toate satele şi pe toate drumurile. Când fructele se pârguiau prostul satului venea cu buzunarele pline de pietre şi leschimba la pomul sfânt, pe mere.
          Înţeleptul satului a înţeles atunci că doar în pomul care dă roade proştii aruncă cu pietre, şi i-a fost mai uşor să-şi suporte condiţia. Observând frunzişul căzut şi ramurile rupte primarul satului s-a auto sesizat şi a scos un pachet de reglementări: Pomii roditori sunt ai primăriei, nimeni nu mai dă cu pietre în ei; Fructele coapte cad singure, dar cad pe domeniul public, deci sunt tot ale primăriei şi nimeni nu le mai poate culege. Ele se valorifică şi banii intră, aţi ghicit, la buget. Toate reglementările au lacune şi produc efecte contrare.
          În cădere, mărul nu e al nimănui, deci poate fi obţinut pe gratis, înainte de a cădea la sol. Atunci toţi s-au pus pe aşteptat. Dar aşteptarea tâmpeşte de unde şi principiul Pică pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă. De unde deducem că sistemul s-a extins tuturor fructelor cu codiţă. Dar bugetul local era din ce în ce mai mic. Ne mai având ce delapida primarul şi-a dat demisia şi a venit un om integru. Mărul din nou a transmis omului ARNul încărcat de inţelepciune iar obiceiul aşteptatului sub pom s-a extins, dovedindu-se rentabil. Astfel Isaac Newton a prins din zbor un măr, în ARNul căruia a descifrat taina gravitaţiei.
          Din moşi strămoşi românii ştiu că din hrana copilului în primele luni de viaţă nu trebuie să lipsească merele. Ceea ce ştiu doar ei este faptul că seminţele de măr nu trebuie nici ele evitate. Mărul este cel mai răspândit fruct. Creşte pe toate continentele, dacă este lăsat. Sintetizează toată radiaţia Universului şi umple bătătura omului de arome şi prospeţime.
    În faţa belşugului mulţi dispreţuiesc oferta şi îl lasă să putrezească, îl aruncă în bălţi, mări şi oceane pentru a nu-i scădea preţul la bursă, cum fac englezii.
    Puterea de simbol a mărului nu mai poate fi ascunsă. New York-ul a ajuns aşa de mare fiindcă se alintă singur cu epitetul THE BIG APPLE – marele măr.
          În Rusia există o formaţie politică, cu caracter patriotic, ce se numeşte Iabloko (măr). Kazahstanul, renumit şi prin merele sale, a avut până anul trecut capitala într-un oraş care se numea Alma Ata (tatăl merelor). Acum nu ştiu cum se numeşte, dar e tot acolo. O companie de calculatoare şi-a pus pe emblemă un măr ademenitor din care tocmai a muşcat cineva. De ce nu l-o fi mâncat pe tot? Cine se mai uită la un măr început!


  5. Fizica aplicata

    aprilie 20, 2008 by Andrei Sălăgean

    La scoala ne tot invata o gramada de chesti care pana la urma par a fi inutile. Nu ne invata ceva util totusi care sa ne ajute in viata. Asta pana data trecuta la fizica ne-a aratat cum sa schimbam/reparam o priza. A fost tare si cred ca multi au avut de invatat ceva, daca ar fi fost atenti. In continuare o sa va prezint si eu o mica smecherie care nu va ia mai mult de 1 min dupa ce aveti la voi lucrurile necesare: o baterie, un conductor, un magnet si un surub. Las imaginile sa vorbeasca in locul meu ca eu sunt satul.(da click pe citeste tot ca sa vezi si restul)