Într-o dimineață de 3 aprilie, la ora 5 am pornit aventura spre Kiev. Pentru majoritatea era prima dată, doar un prieten și cu mine mai fusesem în Ucraina. Știam că au vodcă bună, trenuri ieftine și femei frumoase.
Am pornit cu trenul spre Sighetu Marmației, urmând ca granița să o trecem pe jos. Până aici totul a fost plănuit, mai departe ne-am gândit că suntem oameni mari și ne descurcăm. Știam de la ultima vizită că e un tren care merge direct spre Kiev iar pe internet găsisem ora. Mai era încă o variantă cu autobuzul dar în loc de ora la care vine, am găsit probabilități ca acesta să circule în ziua respectivă. Cum localitatea era lângă graniță, ni s-a spus că lumea mai știe românește.
Deoarece mai aveam de așteptat câteva ore, ne-am pus să mâncăm un borș magic, iar eu cu încă un prieten am plecat să ne uităm de bilete de tren. Nu mare ne-a fost mirarea când am văzut că tanti nu vorbește românește, dar surpriză, știe maghiară. Cum în BEST totul este despre „empowered diversity”, aveam în grup și pe cineva care știa vorbi ungurește. Am luat și biletele, ne-am făcut „provizii” de drum și ne-am suit în tren. Am mers vreo 5 ore în direcția opusă Kievului, până în Chop, oraș de la granița cu Ungaria, aici am schimbat trenul și am pornit direct spre capitală. Am intrat în „teleportău”, unii mai ușor iar alții mai greu, doar pe la 5 dimineața și sub amenințarea că dacă nu, cheamă poliția.
După 35 de ore de călătorit am ajuns în Kiev. Ne-am întâlnit restul grupului și ne-am îndreptat spre locația evenimentului – Spring Reginal Meeting – motivul pentru care venisem acolo. Am luat parte la grupuri de discuții despre diferite proiecte BEST, am participat traininguri iar seara am avut câte un party. Am avut ocazia să mă întâlnesc cu vechi prieteni și să îmi fac alții noi. Ar fi multe de zis, dar fac parte din specificul evenimentului și n-aș vrea să plictisesc cu detalii.
4 zile au trecu destul de repede. Foarte pe fugă, mi-am luat rămas bun de la prieteni în ideea în care speram să ne revedem undeva prin Europa. O parte din „delegație” a mai rămas o zi în Kiev, eu cu încă un prieten ne-am decis să plecăm mai repede. Ne-am îndreptat deci spre gară și de acolo să mergem acasă, dar aventura abia acum avea să înceapă.[part II]
