Author Archive

  1. Fata stie ce vrea…eu zic sa o sustinem…

    ianuarie 7, 2009 by Andrei Sălăgean


  2. Barbatii si femeile sau Radu si Elena

    ianuarie 6, 2009 by Andrei Sălăgean

          Deci va rog sa cititi tot ca e tare si in plus m-am chinuit si mult pana am dat o forma cat de cat.

          Sa presupunem ca un tip pe nume Radu este atras de ofemeie pe nume Elena. O invita la un film; ea accepta; se simt bine. Cateva seri mai tarziu, o invita la cina si iar se simt bine impreuna. Continua sa se intalneasca in mod regulat si dupa o vreme nici unul din ei nu se mai vede cu altcineva.

          Apoi, intr-o seara cand se duc spre casa, un gand ii trece Elenei prin minte, si fara sa se gandeasca prea bine, spune cu voce tare, „Iti dai seama ca azi se fac sase luni de cand ne vedem?” Liniste in masina. Pentru Elena, este o tacere acuta. Se gandeste: Doamne, ma gandesc daca l-a deranjat ca am spus asta. Poate se simte restrans de relatia noastra; poate crede ca incerc sa-l imping in vreo obligatie pe care nu o doreste, sau de care nu este sigur.
          Iar Radu gandeste: Doamne. Sase luni.
          Gandurile Elenei zboara: Dar, hei, nici eu nu sunt sigura ca vreau acest fel de relatie. Cateodata as vrea sa am mai mult spatiu, sa am timp sa ma gandesc daca chiar vreau sa continuam relatia in acest sens, indreptandu-ne sigur spre… Adica, spre ce ne indreptam? Doar ne vom intalni si vom pastra acest nivel de intimitate? Ne indreptam catre casnicie? Catre copii? Catre o viata impreuna? Sunt eu pregatita pentru un astfel de angajament? Chiar cunosc aceasta persoana?

          Radu gandeste: Asta nseamna ca a fost… sa vedem… in februarie am inceput sa ne vedem si a fost chiar dupa ce mi-am luat masina, ceea ce inseamna… off…trebuia sa schimb uleiul de mult.

          Elena ..in valuri: S-a suparat. Vad asta pe fata lui. Poate ca interpretez gresit. Poate vrea mai mult din relatia noastra, mai multa intimitate, mai mult angajament; poate a simtit, inainte sa fi simtit eu, ca simteam o oarecare rezerva. Da, sunt sigura ca asta este. De aceea nu vrea sa spuna ce simte. Ii e teama sa nu fie respins.

          Radu: Si o sa ii pun sa se uite la transmisie iar. Nu imi pasa ce spun cretinii aia, nu merge bine. Si ar face bine sa nu mai dea vina pe vremea rece de data asta, sunt peste 30 grade afara, iar masina asta merge parca ar fi masina de gunoi si le-am dat hotilor o groza de bani!

          Elena gandeste: Este suparat. Si nu il condamn. Si eu as fi suparata. Doamne, ma simt atat de vinovata ca il fac sa treaca prin asta, dar nu pot sa nu simt ceea ce simt. Pur si simplu nu sunt sigura.
          Radu: Probabil vor spune ca garantia este doar de 90 zile. Exact asta vor spune, jigodiile.
          Elena gandeste: Poate sunt prea naiva, asteptand un cavaler calare pe calul lui alb, cand de fapt stau langa o persoana normala, o ersoana cu care imi place sa fiu, o persoana de care chiar imi pasa, o persoana careia pare sa ii pese de mine. O persoana care sufera din cauza egocentrismului eu, fanteziilor mele romantice de scolarita.

          Radu gandeste: Garantie? Vor garantie? O sa le dau naibii o garantie. O sa iau garantia lor si o sa le-o bag…
          „Radu,” zice Elena cu voce tare.
          „Ce?” zice Radu, tresarind.
          „Te rog, nu te tortura asa,” zice ea, cu ochii care incepeau sa se umple de lacrimi. „Poate n-ar fi trebuit… O Doamne, ma simt asa de…” (Se opreste plangand in hohote.)
          „Ce?” zice Radu.

          „Sunt o proasta,” suspina Elena. „Vreau sa spun, stiu ca nu exista cavaleri. Chiar stiu asta. Este o prostie. Nu exista nici un cavaler si nici un cal.”
          „Nici un cal?” zice Radu.
          „Crezi ca sunt o proasta, nu?” zice Elena.
          „Nu!” zice Radu, bucuros ca stie in sfarsit raspunsul corect.
          „Doar ca… Doar ca eu… Eu am nevoie de timp,” zice Elena.

          (O pauza de 15 secunde, timp in care Radu, gandind cat de repede poate, incearca sa gaseasca un raspuns sigur. In sfarsit gaseste unul care crede ca s-ar putea sa mearga.)

          „Da,” zise el.
    (Elena, profund miscata, ii atinge mana.)”Oh, Radu, chiar simti asa?” zise ea.
          „Cum asa?” zice Radu.
          „Asa despre mine,” zise Elena.
          „Oh,” zice Radu. „Da.”

    (Elena se intoarce spre el si se uita fix in ochii lui, facandu-l sa devina foarte nervos pentru ce ar putea spune ea mai departe, mai ales daca implica un cal. In final ea vorbeste.)

          „Iti multumesc, Radu,” zice ea.
          „Iti multumesc,” zice Radu.

          Apoi o duce acasa. Ea se intinde pe pat, un suflet in conflict, torturat si plange pana in zori, in timp ce Radu deschide o punga de alune, deschide televizorul, si imediat este puternic absorbit de o reluare a unui meci de tenis intre doi cehi despre care nu a auzit niciodata. O mica voce din adancul mintii ii spune ca s-a intamplat ceva important acolo in masina, dar este destul de sigur ca nu va putea intelege niciodata ce, asa ca se gandeste ca este mai bine sa nu-i de importanta.

          A douazi Elena isi va suna cea mai buna prietena sau poate doua din ele, si vor vorbi despre aceasta situatie timp de sase ore in continuu. In detaliu, vor analiza tot e ea a zis si tot ce el a zis, trecand peste asta iar si iar, analizand fiecare cuvant, expresie si gest pentru subintelesuri, luand in considerare orice ramificatie posibila. Vor continua sa deschida acest subiect, din cand in cand, timp de saptamani, poate luni, neajungand niciodata la o concluze definitiva, dar nici neplictisindu-se niciodata de subiect.

          In acest timp, Radu, in timp ce joaca tenis cu un prieten comun de-al lui si al Elenei, va face o pauza chiar inainte de a servi si va spune:
          „Nelule, Elena a avut vreodata un cal?


  3. americanii si Romania

    ianuarie 5, 2009 by Andrei Sălăgean

    Jane catre Dave
    –––––––-
    Draga Dave. Au trecut trei saptamîni de cînd ai plecat acolo, departe. Mama s-a uitat în World Almanac ’97 si a aflat cîte ceva despre România. Are 23 de milioane de locuitori, pe presedintele lor îl cheama Constantinescu si s-a batut cu rusii. Ai grija, am auzit ca vampirii nu dezinfecteaza muscatura. Iti trimit o cruciulita, ca sa fiu sigura.
    Pupici.

    Dave catre Jane
    –––––––-
    Draga Jenny. Nu fi nelinistita, aici e bine. Te rog, nu te întîlni toata ziua cu Bob Hackett! Baza noastra se numeste Feteshty si e lînga un rîu, Danube. Românii sînt buni profesionisti, dar stiu sa se si distreze. Incearca mereu sa ne învete un joc de strategie. Se numeste „albu-negru”, dar n-are nimic rasist, deocamdata nu l-am înteles, asa ca am pierdut. Nu prea mult. Sa stii însa ca la ei seful statului nu e presedintele, ci un vînator care seamana cu John Candy. Te visez noaptea. Sa ma astepti!

    Jane catre Dave
    –––––––-
    Draga Dave. E-adevarat ca românii mai folosesc înca metrul? Daca da, sa stii ca un kilometru este egal cu jumatate de galon. Sau cu doi acri. Sau cam asa ceva. Incerc sa aflu tot mai multe despre tara unde te afli. Inteleg ca acolo traiesc multi francofoni si nici un ungur. Ti-am trimis o sfoara de usturoi, l-am luat de la J.C. Penny, avea si cupoane. Love.

    Dave catre Jane
    –––––––-
    Jane. Totul e bine. Am început sa iesim prin tara. Cîtiva dintre noi sînt cam slabiti. Se pare ca rusii i-au atacat pe aliatii nostri români cu arma biologica, dar numai noi am simtit efectele. Jim are ceva care se numeste „Bleu Noragy”, iar Frank Kreiss transpira des. Cica ar avea „Latsey”! Dar noi, americanii adevarati, nu ne speriem, sîntem aici ca sa aparam libertatea si democratia. Ieri mi-am schimbat toti dolarii pe euro, moneda continentala. Bancnotele sînt interesante, cu portretul unui anumen Cuza. Ma astepti, da?

    Jane catre Dave
    –––––––-
    Dave. Varul Carlito m-a dus la un forum de investitii româno-american. Românii sînt simpatici, zic ca au o tehnica foarte avansata si ca vor s-o vînda cît mai repede. Daca se privatizeaza, ia si tu ceva, ca nu strica. Bob mi-a zis ca te invidiaza mult. Te stimez.

    Dave catre Jane
    –––––––-
    Sa-l ia dracu’ pe Bob! Daca te mai întîlnesti cu el vin la tine cu tancul Abrams (pt. caracteristici, vezi Jane’s Defence, numarul din iulie). Rusii au trecut la atac! Doi spioni au intrat în baza noastra, chipurile ca sa ne vînda niste dispozitive stranii, numite fierbatoare. Le pui în priza si ele se ard! Bizar! Pe de alta parte, ieri ne-au disparut cablurile din cupru si cîteva blindaje din uraniu saracit.

    Jane catre Dave
    –––––––-
    Asta-mi lipsea, un chinez gelos din Jersey! Poate-ti gasesti vreo chinezoaica pe-acolo, pe la Feteshty, am citit în Newsweek ca în oras sînt 40 de restaurante cu „sweet’n sour”! Sa nu mai aud de tine!

    Dave catre Jane
    –––––––-
    Jenny! Iti aduc aminte ca am trecut de mult la mozaism. Asa ca glumele tale sînt absolut deplasate. Cît priveste restaurantele, au fost închise de unul Piedone, un star TV. şi apoi redeschise. Tot de el. Ce vrei, e proprietarul lor! Inchei, caci trebuie sa instalez noua antena de satelit. Ne-a facut-o un tigan simpatic, culmea, din cupru de aceeasi puritate cu cablurile noastre! Cea veche s-a pierdut. Iti doresc succes cu Bob! Eu, unul, m-am înscris la „Din dragoste”. Sincer sa fiu, îmi cam place de Radu!


  4. Pregatiti-va ca vin vremuri cacacioase !

    ianuarie 4, 2009 by Andrei Sălăgean


  5. Pregatiti-va ca vin vremuri cacacioase !

    ianuarie 4, 2009 by Andrei Sălăgean