Ce s-ar fi intamplat daca Napolean ar mai fi astptat si nu ar fi atacat Rusia in timpul iernii? Cum ar f fost daca Romania s-ar fi aliat in primul razboi mondial cu Germania? Era bine daca dupa al doilea razboi mondial ramaneam si cu Moldova? Dar daca Mihai Viteazul nu ar fi fost ucis?
Poi vedeti?! Asta e toata problema in istorie: nu merge treaba cu daca. Dar daca Ceausescu nu ar fi fost inlaturat de la putere? Nu ar fi fost tocmai bine. Multi inca se mai hranesc cu astfel de ganduri utopice. Catedata si noi ne gandim cum ar fi fost daca…. Cum ar fi daca era tata vidanjor. Poi cred ca nu era forte bine, sau poate nu. Dar cum era daca era primarul Bistritei? Poate nici nu mai exsta blogul acesta. Sau daca nu ardea biserica din centru. Aici sigur mai multa lume era fericita.
Daca Romania nu se prostea ieri pe final, cu Ungaria, la handbal, poate era mai bine. Bine ca o castigat astazi( 30 – 26 cu Argentina). Daca nu mancai azi dimineata lapte cu mamalga, cu prune si iaurt poate nu stateai toata ziua pe „tron”. Era cu siguranta altceva. Mai stiti faza aceea cu daca si cu paraca, stateau intr-o barca. Daca nu era parca se-neca. Tot povesti si povestiri cu daca si daca. Ca daca venea ambulanta mai repede o salva pe X. Poi normal, dar de unde sti. Poate ajungea dar la intoarcere facea pana si apoi era daca nu facea pana. Exemple si exemple.
De ce scriu despre acest lucru? Nu pentru ratie, pentru ca ma dispera ca ma aflu in situatia de mai sus. Mai rau e ca stiu si raspunsul la intrebarea cu daca. Numai ca eu nu-s prost, sau nu tot timpul si nu mere treaba cu „prost sa fii noroc sa ai”. Dar stiti cum e vorba: In (La) istorie nu exista DACA. (punct si de la capat)
Author Archive
Pentru ca in istorie nu exista daca
ianuarie 19, 2009 by Andrei Sălăgean
Categories: Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments
Aveti grija cum va deplasati cu bicicleta pe timp de ploaie
ianuarie 19, 2009 by Andrei Sălăgean
Categories: Poze, very funny | No Comments
De domeniul fantasticului
ianuarie 18, 2009 by Andrei Sălăgean
Un tip facea autostopul pe o strada pustie, intr-o noapte neagra si in mijlocul unei furtuni puternice. Timpul trecea… nici o masina pe drum, si furtuna facea sa nu vada nici la 2 pasi in fata lui. La un moment dat apare o masina si se opreste in dreptul lui. Fara sa analizeze mult situatia, tipul se urca in masina. Dupa ce inchide usa, se uita spre cel de la volan… NIMENI!!! Masina porneste usor, iar tipul, deja ingrozit, statea lipit de scaun, fara sa poata scoate vreo vorba. Apare o curba… tipul incepe sa se roage in gand sa scape cu viata, si exact cand intra masina in curba, apare o mana prin geam si roteste volanul. Tipul, deja paralizat de groaza, vede cum de fiecare data cand ajunge la o curba, mana apare prin geam si roteste volanul. La un moment dat, vazand ca se apropie de oras, isi face curaj si sare din masina. Intra in primul bar care ii iese in cale si, ud si inspaimantat, cere 2 pahare de vodca si incepe sa le povesteasca celor din bar experienta groaznica prin care a trecut. Toti raman pe ganduri cand isi dau seama ca tipul plange, cu toate ca nu era beat. Dupa o jumatate de ora, alti doi tipi intra in bar, si unul dintre ei ii zice celuilalt:
-Auzi, uite-l si pe tampitul care s-a urcat la noi in masina in timp ce o impingeam!Categories: Uncategorized | No Comments
Atata de urat ca…
ianuarie 17, 2009 by Andrei Sălăgean
Categories: very funny | No Comments
Tatal meu. Eroul meu.
ianuarie 15, 2009 by Andrei Sălăgean
Astazi este 15 ianuarie. Daca e sa fie, majoritatea romanilor il sarbatoresc pe mult cunoscutul nostru poet, Mihai Eminescu. Nu si eu, pentru ca este o zi mult mai importanta la mine in casa. Este ziua tatalui meu.
Astazi implineste un numar „rotund” de ani, un numar putin peste dublul meu. Si totusi un numar de ani care impune in continuare respect, caruia nu ma pot adresa cu „batrane”. Parca atunci cand ma uit la el, nu s-a schimbat cu nimic in ultimii ani, si totusi mult au avut loc. Culoarea parului tinde spre ceva ce artisti numesc „nonculoare”, insa nu e negru. Cu siguranta am mai crescut eu, si nu el e cel care a scazut. Orice schimbare fizica sau de alta natura a suferit de-a lungul timpului, el este in continuare „tata” sau „tăticu” pentru mine.
El este eroul meu. Si de cand ma stiu eu niciodata nu m-am indoit de acest lucru. Nici nu as avea de ce. Nu se pricepe el sa ridice munti sau nu zboara cum fac alti eroi. El stie cel mai bine sa fie tata si pentru acest lucru o sa ii multumesc toata viata. Pentru ca el, bineinteles alaturi de mama, m-au ajutat sa devin ceea ce sunt astazi, pentru ca el imi alimenteaza orice vis, si pentru ca el nu s-a indoit niciodata ca voi da gres. In ochii lui poti citi la fel de bine „Nascut pentru a reusi”. El niciodata nu se da batut din ceea ce face oricat de greu ar fi. Ca e greu sau foarte greu, el tot timpul vrea mai mult de la viata, stie ca poate mai mult. Obosit sau frant cum ajunge acasa el a doua zi o incepe la fel si o termina la fel ca precedenta si totul pentru a oferi familiei ceea ce isi doreste. El este tatal meu.
Partea proasta e (din partea mea) ca ne mai certam, ne mai contram pe diferite teme. Dar cum sa rezistam oare cand eu sunt ca o aschie care a sarit mai „câş”. Discutii lungi, interminabile, eu nu imi termin jocul, el nu vede stirile, eu o tin pe una, el pe alta. Teoria mizeriei care curge in dus si se tot duce e fix nimic pe langa cea a chibritului. Niciunul nu lasa. Asa-s eu cu tata. Da’ ce bine e cand stam amandoi si mancam sau ne uitam la filme si radem, sau suferim impreuna la scos cartofii. Stiti voi, activitati intre tata si fiu… ca pe vremuri. Nu mai zic de sambetele cand ies in oras si imi trebuie bani. El e tatal meu.
El este eroul meu pentru care as face orice. Orice vine vorba pana la mersul dupa niste apa minerala, sau in beci dupa niste varza, orice. Pentru el am tot respetul din lume, pentru ca el il merita, si orice ar fi nu il poate pierde. Pentru ca el ma felicita penutru orice si ma consoleaza pentru restul. Pentru ca el munceste in plus, doar ca noi sa o ducem mai bine. Pentru ca el m-a invatat ce inseamna sa fii om. Pentru ca sunt taţi destui in lumea aceasta, dar niciunul nu am mai vazut ca el. Pentru ca pentru el ma stradui, chiar daca nu imi iese de fiecare data, ca la ora 22 sa fiu in pat. Pentru ca el e TATĂL MEU. EROUL MEU.
Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | 6 Comments
