Ceva în 3 acte

Un obiectiv neterminat. Era deja seară și mă pregăteam de somn când îmi apare pe ecran un nou quest. Evident mi-am luat echipamentul, teaca și scorbaciul și n-am ezitat știam jocul. Țin minte cum din nou am alergat până la destinație unde trebuia să măcelăresc balaurul cu 7 capete. Știam ce fac? poi cum să nu știu, știam foarte bine, nu era prima dată când eram acolo. Și totuși, totuși, am tăiat 6 capete și pe ultimul l-am lăsat de parcă atârna de un fir de ață. De ce? nici nu mai conta, eram așa de sigur că o să mă întorc următoarea zi să termin ce-am început că „mi-am permis”. Era un balaur mic dar savuros și urma să mă bucur cum trebuia, nu chiar acum, ci în zilele ce urmau să vină. Eram prea relaxat așa că mi-am permis să am răbdare.

‘member? Mi-am adus aminte în primul rând de JavaScript și de site-ul și aplicația care nu erau gata. Și mi-aduc amine că era târziu și legenda zicea că nimic nu mă mai poate ține treaz și urmează să găsesc locul unde să adorm. Și n-am uitat cum înainte cu câteva momente băteam din gură, că parcă nu mă mai puteam opri; bine, aia știu de la ce era. Și țin minte cum lumea din jurul meu dormea dar eu nu, iar apoi am ajuns sus. Am mai ajuns eu și cu alte ocazii sus, dar acum eram la propriu sus. Apoi țin minte lupta internă pe care am avut-o. Am făcut o înțelegere cu stomacul și cu capul că dacă trecem peste asta, „fac eu cinste”. Țin minte c-a fost bine. Și tot ce mai țin minte e că m-am trezit a doua zi umblând hai hui ca să treacă vremea.

Nemuritorul Ghiță. Ce m-aș face eu, ce te-ai face tu, dacă n-ar fi U? Se termina o zi bună de vineri la lucru și am început să umplu niște beri pentru mine și alți colegi. Terminasem totul cum trebuia și mă pregăteam de meci(uri). Mi-era foarte dor de un meci adevărat! Ultimul meci la care am participat mi-a lăsat un gust amar, motiv pentru care nu mi-am făcut nici abonament. Abia așteptam să mă zbat pentru echipa mea favorită, să strig, să sar și să văd cum câștigă meciul. Victoria lor era și victoria mea! Pe la mijloc am dat un pic de greu și se părea că o să scap meciul de sub control și nu o să pot să-l duc la capăt. Dar nu m-am oprit acolo, am crezut în victorie, vorba aia, cine și-o dorește mai mult, ăla câștigă. Tot ce pot zice e că a fost o victorie de senzație, n-am adormit și am prins răsăritul!