Nascut pentru a reusi!

       „Asta-i viata dragii mei…de azi mi-am gasit o noua preocupare. mi-am tras un blog”.Cu aceste cuvinte mi-am inceput eu viata pe blog, daca se poate numi si aceasta o viata. Timid, fara prea multe idei si cu multa vointa am inceput sa scriu. Nu era nici greu nici usor la inceput. Am abordat un stil destul de ciudat, asa mi se pare astazi cu taote ca stiu si acum ce imi trecea atuncea prin cap. Am mai dat putin din cute, am mai modificat cate ceva si a iesit cat de cat bine, asa sa imi placa mie. Dar de atunci a trecut 1 an. De atunci am scris 317 articole. De statistici il las pe d. diriginte sa se ocupe.
       Nu prea ma gandesc de ce mai continui, pentru ca stiu, e chiar foarte simplu. E ceva ce imi aduce satisfactie, ceva ce imi ocupa timpul la calculator, e o scuza cateodata, e o parte din viata mea aici. Tin minte o faza cand eram impreuna cu galeria inaintea unui meci cu steaua, de anul trecut(2-2). Era mai multa lume si la un moment dat unul se uita catre mine si striga „Hopa! Uite-l si pe scorbaciufermecat!” la care mai mult de jumate din cei care erau acolo se uita la mine si tipu continua „Da ma; nu-l cunoaste-ti? sa vezi ce blog tare are!” la care altul „Da ma, am citit si eu. Mersi ma! o fost super tare faza cu …”. Atunci imi dau eu seama ca ce fac nu e un lucru de nimic, nu e de aruncat. De aceea nici nu fac chestia aceasta pentru bani.
       Totusi intr-un an de scris sau de copy + paste, nimic nu mi-a fost mai greu decat sa aleg numele blogului. Cred ca am stat mai bine de o jumatate de ora numai sa ma gandesc. Prima data am vrut sa scriu intr-un cuvant Nascut pentru a reusi, dar era prea lung. Daca scriam Salagean Andrei, era deja personala treaba. Imi trebuia ceva care sa te faca sa casti ochi cand il auzi. Ceva ce sa nu fie prea prea dar nici nici. Si cum mie imi place la nebunie accentul ardelenesc asa ajuns sa fie ScorbaciuFermecat. Si asa a ramas pana astazi, si sper sa ramana pana la adanci batraneti.
       Si totusi mai era o intrebare, de care pana s-au plictisit multi au facut misto. De ce era „Nascut pentru a reusi!” si nu celelalte variante „nascut pentru alocatie” sau „nascut pentru organe”. De dinainte sa ma apuc de blog aveam ideea de Npar. Totul a inceput cand odata ma plimbam printr-un supermarket si am vazut cartea scrisa de Brian Souza „Nascut pentru a reusi”. Acuma sper ca peste vreo doi trei ani cand o sa ajung mai celebru ca el sa nu imi ceara drepturi de autor…sper. Gluma sau banc dar chiar mi-a placut titlul, cu toate ca nu am citit cartea. E ceva ce ma duce mai departe, ceva ce nu te poate lasa jos, e acel lucru care il facea pe van Damme sa se ridice de la podea cand avea ceva in ochi. Cand aud „Nascut pentru a reusi” sunt sigur ca voi castiga, stiu ca iau locul I, te face sa crezi ca esti cel mai tare chiar daca nu esti. E un mod de a te face sa crezi ca vei reusi, sa nu ai emotii, ca totul se va termina cu bine, totul e sa crezi. Cand pornesc la drum eu nu consum Gatorade . Bagi picioru’ in ea treaba si sti sigur ca vei reusi, ce naiba!
        Cu bune cu rele, cu mari cu mici si bineinteles de la facultate, eu sper sa ne revedem si peste un an, chiar mai multi si mai voinici. In continuare mai astept pareri de la voi despre blog despre ce ati vrea sa auziti si nu numai. Cat timp o sa fim sanatosi, apoi numa Nascuti pentru a reusi! o sa fim TOTI.