Se intampla in urma cu o saptamana si un pic. Era o seara care nu anunta ceva special asa ca mi-am permis sa intarzii putin. Si tot am ajuns primul. Initial am fost desemnat sa fiu „leader”, m-am distrat putin, am amestecat ceva in viteza si-apoi am cedat titlul. Eram o trupa de oameni preponderent cu instalatia afara, dar oarecum nu conta. Ne-am plimbat pe unde ne-a fost dat sa ajungem, am gustat, am jucat si am fost pusca.
Primul moment important a fost atunci cand am stiut eu care e drumul mai „bun” si l-am urmat. Imi aduc aminte cu placere de acel „what, what?”. Intr-o vreme ajunsesem si la o masa si acolo am poposit o vreme. La un moment dat am schimbat masa si unii au inceput sa adoarma, dar nu eu. Cu toate ca timpul trecea si afara se lumina, intr-un final am facut sa fie bine. Trebuia sa ajung in sediu, dar nu atunci era momentul, sau in alte cuvinte atunci era momentul. Afara era destul de rece asa ca m-am grabit sa ajung in camin, speram sa dorm. Dar… n-aveam eu nevoie de somn!
Lasă un răspuns