Am revenit… din oraș după o bere cu prietenii. Și am revnenit și la scris, cel puțin așa îmi propun. Am luat o pauză mai lungă în care am avut timp să meditez la multe, care nu aveau legătură cu blogul. Până la urma, am ajuns la concluzia că nu o să îl mai numesc blog, ci o să o numesc pagină personală.
Într-o altă ordine de idei, destul de multe s-au întâmplat în ultima vreme. Am avut o sesiune lungă și apoi niște măriri ca de obicei. A fost și o Adunare Generală la BEST unde s-a pus „lumea” la cale. O parte din prieteni au luat avionul către America însă de mine nu au avut loc „în bagaje pe undeva„. O să vină trei săptamâni de vis.
A mai trecut o sesiune cu ale ei examene și examene și… examene. Cam asta se face în sesiune. M-am bucurat tare mult când a început pentru că în sfârșit am avut timp să dorm. Cei de la arhitectura știu despre ce vorbesc. A fost greu, n-a fost greu, nu m-am gândit la note ca și în sesiunea trecută iar de data aceasta am reușit. Croitorașul cel Viteaz – 7 dintr-o lovitură.
Notele erau bunicele, eram mulțumit mai ales că am trecut la o materie unde… nu prea se trece. Dar parcă ceva nu era bine. Era ceva în mine care nu mă lăsă să dorm. Era ceva pe langă acel ceva. Mai aveam 2 măriri, 2 fut**e de măriri. Nu eram sănătos dacă nu plăteam pentru ele și nu le dădeam. Dacă facultatea a lăsat pe acest pământ încă doua măriri plătite pe lângă cele gratis, atunci eu trebuie să le dau. Pe scurt, n-am reușit să îmi măresc cât să îmi ajungă.
Și cum sesiunea era gata, lucrurile nu puteau să fie gata așa că a mai venit și Ag-ul de la BEST. Îl așteptam. De mult timp îl așteptam. Îl așteptam mai mult decât am așteptat să apară The Simpsons la cinema în Bistrița, și credeți-mă, am așteptat. Aici era momentul unde eu urma să candidez pentru organizarea BEC-ului din toamnă/iarnă. Lucrezi la el toată toamna dar are loc în decembrie. Măi oameni buni, îmi venea să vărs o lacrimă, dar numai una, când am văzut că am fost votat cu DA 100%, nici o abținere. Apoi m-am gândit că oricum am candidat singur și mai bine să o țin pe mai târziu, pe final, când văd că într-adevăr toate lucrurile au ieșit bine.
Și când trebuia și eu să petrec cu toți prietenii, stop, piua, pui-pui casa mea, șarpe mișcător… mi-am dat seama că aproape toți dintre ei s-au dus în SUA. Să nu mă înțelegeți greșit, nu e ca și cum aș fi rămas fără prieteni aici, sunt doar acei 3-4 cu care petreci cel mai mult timp și cu care ai fi vrut să bei o bere sau să mergi o seară și „să te spargi în figuri”. Da-i ok bă, trec peste și mă gândesc la cele 3 săptămâni care mă așteaptă, 2 Summer Course + 1 Cultural Exchange. O să fie mega, super, extra, +1, ultra awesome.
Deci așa foarte pe scurt cam asta a fost. La toamna, planuri mari am, foarte mari. Sunt la fel de mari cum mă gândeam eu până acuma însă de data aceasta au șanse mari să devina realitate. Pentru perioada ce vine, am de asemenea planuri mari. Cu noul meu „telefon înțelept”, vreau să fac poze în fiecare zi și să scriu câte ceva din minunatele evenimente ce vor urma. It’s good to be back.
Lasă un răspuns