A fi sau a nu fi ?

         Pentru că mie îmi tot place să cred că sunt născut pentru a reuși și pentru că nu o dată am ieșit și am zis în gura mare că am reușit. Ba din stânga, ba din dreapta s-a vorbit despre faptul că am reușit sau nu. Dar câți dintre voi v-ați pus intrebare „ce?”, ce a reușit?
         Raspunsul la multe întrebări nu îl știu, dar îl simt, după cum zicea și profesorul meu de matematică din liceu. Dupa aproximativ 4 luni de lucru la etapa locală a EBEC-ului, totul s-a terminat duminică prin concurs și premiere iar seara cu after-party. A fost un eveniment în care am pus suflet la organizarea lui, am vrut să iasă cât mai bine pentru ca oamenii să iși aducă aminte de el peste ani. Am vrut să fie spectacol, și a fost. Au fost multe lucruri care le-am vrut și nu le-am putut face, dar și lucruri la care nu m-am gândit și le-am făcut până la urmă. Așteptările mele au fost mari, au mai scăzut și au mai crescut.
         Aseară după ce m-am întors de la party, aveam un zâmbet pe față, eram fericit, mi-am dat seama că am reușit. Nu puteam pune mâna pe acel ceva, dar știam, simțeam. Iar acum că s-a terminat, aștept următoarea provocare, una mai mare. Nu reușesc eu tot timpul, dar atunci când o fac, vreau să fiu alături de prietenii mei !