Dic, și creierul ăsta!

         Creierul ăsta e foarte interesant. Stăteam acuma într-o zi și mă gândeam cum stau eu câteodată și visez așa pentru încă 5 minute înainte să mă trezesc. Sună alarma, eu sunt în mijlocul la ceva „împușcături” să zicem și parcă aș vrea să mai continui. Reprogramez alarma și revin. Dar parcă nu-i așa ușor să mă întorc acolo unde am rămas. Și atunci începe creierul meu, adică presupun că el se ocupă de toată treaba, că doar n-a fi splina sau rinichiul drept ăia care s-o facă. Și începe așa cu un random de nu-mi vine să cred. Și mai întai se face că-s pe o câmpie, ba nu, pe un teren de fotbal, ba nu, la facultă, nu, acasă, nu, undeva unde nu îmi aduc aminte acuma, da. Și apoi am în mână o sabie și o caciulă de tăietor de lemne din Canada, nu, zbor, nu, și tot așa până ce iese o combinație și nu știu cum se face că sunt într-o mașină și conduc ca-n GTA. Și mă văd în mașină cum conduc și virez la dreapta și la stânga și vine ceva din față și pune frână și exact atunci mi se dă „ecranul” mai în spate. Defapt eu sunt cel care îl controlează pe cel din mașină și defapt mă joc pe calculator, WTF. Nu mai mănânc cereale înainte să mă culc!