Grigore are deja trei ani și trei luni și imediat o să vină și Silvia, viitoare lui surioară. Viața e bună, viața e frumoasă, noi suntem sănătoși, el devine deja independent așa că trebuia să pregătim cadrul ca el să cânte melodia aceasta la un moment dat. Chiar mă gândeam că parcă partea grea (cel puțin pentru mine) trecuse și de aici nu că e ușor, dar măcar e altceva. Urmează să dăm un new game și pornim iar de la zero (începusem să scriu zilele trecute).
Ieri după ce am ajuns acasă, mă pregăteam să mă bag la duș când am văzut că îmi era ruptă cureaua de la ceas. L-am pus în sertar, am luat altul, i-am setat ora nouă, am pornit alarma, dar nu m-am uitat neapărat la ce oră e pusă. A doua zi dimineața sună pe la 6:45, un pic cam repede pentru cum aș fi vrut eu să mă trezesc. Mă gândesc că în 15 minute oricum sună alarma la telefon așa că mă pun la somn. La 7:30 mă trezesc la întâmplare, merg să verific alarma… ea tot sunase, Maria lângă ea nu a auzit-o așa că la un moment dat s-a oprit. L-am trezit rapid pe Grigore și în 15 minute eram deja la ușă. Cumva el era mai supărat că prindem aglomerație decât mine. Ce-i drept, am stat un pic în trafic, dar când am simțit că deja se aglomerează, am oprit și am pornit pe jos. Am transpirat un pic, dar am ajuns la timp. Chiar după ce l-am terminat de îmbrăcat și era aproape să intre, restul se pregăteau să meargă la masă. A fost la limită, dar a fost ok.
Am revenit la birou iar pe la unu jumate mi-a scris Maria să vin acasă că au început contracțiile. O oră mai târziu eram la spital, iar două ore mai târziu mi-a scris să merg pe la ea să o văd pe Silvia. L-am scos pe Grigore de la grădiniță, ne-am plimbat un pic, am încercat să mergem să o vedem dar din păcate încă nu era ajunsă în salon așa că ne-am întors acasă. A fost o zi un pic haotică dar lucrurile au mers bine într-un final.
Mă bucur că a venit ziua când în suntem patru și sunt atât tată de băiat cât și de fată. Nici nu mă aștept să fie ușor, dar la cât de mult îmi place experiența de până acum, abia aștept să văd ce aventuri ne așteaptă. În rest, vorba aia, sănătate la familie.
Lasă un răspuns