În urmă cu 10 ani am creat un monstru. După cum am mai zis și cu alte ocazii, în timp ce mă plimbam prin Kaufland, am văzut o carte care avea titlul „Născut pentru a reuși” și mi s-a părut interesant, nu-i nimic de zis mai mult. Scorbaciufermecat e doar interfața pentru demonul care conduce din umbră. După 10 ani, într-adevăr scriu mai puțin pe blog, povestesc mai puțin despre scorbaci dar trăiesc totul mai intens după ceea ce credeam eu la un moment dat că e doar un moto. Mă hrănesc din reușitele mele atâta timp cât nu se întâmplă invers. În urmă cu mai bine de doi ani, în vara lui 2015, eram pe o plajă din Muntenegru, ascultam marea și chiar mă gândeam și îmi pregăteam momentul când o să pun scorbaciu-n cui. (nu în poza de mai jos)
„Ei, Ionica, multe zice omul! raspunse femeia fara sa-l mai priveasca. Cand s-a putut n-ai vrut; cand vrei tu nu se mai poate.” – Ion, Liviu Rebreanu
Mă bucur foarte mult că am reușit să țin blogul sus în toată perioada aceasta de facebook și încet dar sigur aș vrea să-l fac și mai bogat. Vorba aia cu prietenii și dușmanii și pe care îi ții mai aproape. Hai că ne mai auzim și mai vorbim. numa bine.
Lasă un răspuns