Întâmplările au loc 58 de ani mai târziu când părea că balaurul a murit, samuraiul s-a retras la casa lui iar scorbaciul e pus în cui. E o poveste din viitor pe care nici măcar eu nu am auzit-o până acum. „Da’ n-am fost eu acolo? L-as că-mi dai când ai!„. Atunci m-am văzut în viitor lângă copac, fără sabie și știam că e momentul când pot să mă reapuc de mâncat semințe. Eram efectiv în prelungiri, jocul părea sub control dar încă era egal. Dar iar am uitat să fac schimbări și să bag jucatori care să schimbe fața jocului. După toți acești ani, părea că dacă ai sau nu ai mingea, trebuie totuși să dai la poartă. Anii au trecut, dar aici în viitor dujmanii vechi nu au dispărut. Și dacă ar fi să închei cu o concluzie, era o vorbă, că atunci când îți faci echipa, nu începi cu portarul!
Lasă un răspuns