Nu fă aia!

Momentul acela ciudat când creierul meu îmi spune, nu, nu fă asta și eu nu ascult de el deloc. Am și eu niște principii pe care le respect și după care iau o decizie mai importantă atunci când e cazul. Uite că a fost momentul în care, vorba aia, „totul s-a dus pe pu*ă!”. Totul a trecut, nu-i nici un bai, dar tare mă distreză momentul. Eram ca un gras care alerga după mâncare și eu tot îi spuneam că nu-i bine să mai mănânce, să se oprească, că nu-i face bine, iar el nimic și nimic. Și mă opresc și încerc să îi explic fizică cuantică și-i și arăt calculele dar tot nu reușesc ceva. Am fost prostit mai ceva decât dimineața când mă conving că-i ok să dorm și să merg mai târziu la cursuri, sau deloc. Câteodată mă uit la mine și-mi zic ceva, dar sunt alte momente când totul e awesome. Ăsta-s eu!