E vorba despre momentul acela în care stau și mă gândesc dacă, „o să reușesc oare așa?”. E o întrebare care mi-o pun ca să pot să mă pun la somn după. Și stau așa aiurea și mă gândesc la cai verzi pe pereți, îmi fac planul și aștept și apoi adorm. Îmi imaginez totul, de la primul minut de când mă trezesc până peste 5 luni când voi fi deja acolo. Și o să stau undeva jos, și o să mă uit undeva și o să savurez momentul. Îmi place tare mult să visez înainte să mă pun la somn. Și apoi mă trezesc a doua zi, fără nici un chef să mai fac ceva și câteodată mă întreb, oare o să reușesc așa?
Lasă un răspuns