Momentul când m-am plimbat mai mult. Vara aceasta la Summer Course în Cluj, pe scurt, a fost foarte frumos. Am cunoscut oameni din toată Europa și timp de două săptămâni ne-am distrat non-stop. A fost mai ceva ca și petrecerile din povesti care țineau 3 zile și 3 nopți, aici se țineau în fiecare seară. Ultima dintre ele a fost în l’Atelier și a fost așa…ca ultima. Am plecat spre cămine din centru și m-am gândit că dacă timpul tot nu are răbdare cu mine, să lungesc drumul. Și-am făcut-o în stil mare și mă bucur că am făcut-o. A fost un drum luuuung.
Momentul când corpul(nasul) a cedat. Mi s-a întâmplat de două ori anul acesta. Prima dată în perioada presesiunii când eram foarte ocupat cu proiectele iar a doua oară pe final la Summer Course. Prea multe nopți nedormite, agitație, stres, alcool, entuziasm și nesăbuire au fost rețeta perfectă pentru ca sângele să iasă la o gură de aer. Trei zile de repaus total de la orice activitate solicitantă și mi-am revenit. În prima parte, aveam o vorbă pe la ora 2 noaptea, „mă pun să dorm 3 ore și mă trezesc după să mai lucrez”. Tot atunci am aflat ce frumos cântă păsărelele dimineața pe la ora 5.
Momentul când m-am simțit plictisit. Vara aceasta după ce am terminat toată activitatea cu BESTul, după ce am trecut de Summer Course și Cultural Exchange, am ajuns acasă. O săptămână de odihnă, apoi una de trântorit/lenevit și deja îmi venea să ma urc pe pereți. Pur și simplu nu mai aveam ce face. Din când în când mai mergeam la un fotbal, mai ieșeam la o bere, dar atât. Toata ziua la calculator, îl butonam de dimineața până seara. A fost prea bruscă trecerea de la „agitația” Clujului la liniștea Bistriței. Pur și simplu îmi doream să înceapă facultatea, simțeam nevoia să învăț ceva, sau pur și simplu să merg la un curs și să adorm pe vocea lină a profesorului care predă. Măcar la anul o să am practică.
Momentul când am făcut pe turistul. Din diverse motive, la finalul verii, am simțit nevoia să călătoresc. Cel mai ușor și mai ieftin era o tură prin Balcani, adică Bulgaria, Macedonia și Serbia. Am făcut un plan, am mai găsit un om ca să nu merg singur, și-am pornit la drum. Am cunoscut oameni și locuri noi și am rămas cu amintiri frumoase. Mi-am făcut prieteni cu care sper să mă reîntâlnesc, mi-am uitat o haină prin Skopje, am împărțit țuică peste tot pe unde am fost, am ratat trenul de întoarcere în România și am fost Rick Rollat într-o gară. Parcă acuma mă văd pe trenul de la Belgrad spre Novi Sad, ce ardeam eu de nerăbdare să ajung acolo. A fost foarte frumoasă călătoria.
A fost un an minunat. De la 2012 îmi doresc să fie cel puțin la fel de bun și să am la fel de multe de povestit la finalul lui. Și cel mai, cel mai mult îmi doresc să reușesc acolo unde anul acesta nu am reușit.
Lasă un răspuns