NPaR

         A trecut ceva vreme de cand m-am simtit eu asa in pielea mea, asa cum vreu eu sa fiu, ”Născut pentru a reuși !”. Totusi, in seara aceasta, speranta, ”a inceput sa moara ultima”. Incepand cu seara aceasta, lucrurile se schimba, pentru ca am pus mana pe ”scorbaci” si am inceput sa comand.
         Desi ochii imi sunt pe jumatate inchisi. Desi in 12 ore eu o sa dau partial la OOP. Desi ma gandesc la ceva cand trebuie sa ma gandesc la altceva. Nimic nu mai are nici un sens pentru ca lucrurile iau o intorsatura favorabila. Totul merge cum zice cartea si cum îi cant eu. De ce? Pentru ca mi-am recapatat puterile; sunt din nou ”Născut pentru a reuși !”. N-a fost greu, n-a fost usor, dar a fost frumos. Soarele rasare mai repede dimineata, ceaiul este mai dulce, iar zambetul este mai larg.
         N-are rost sa vorbim despre cat de mult are sens ce am scris eu, sau daca am scris corect. Ne concentram pe viitor… atata timp cat inca nu s-a construit o masina de calatorit in trecut. Ramanem optimisti, pentru ca viitorul e pe maini sigure. Stau linistit, pentur ca future Andrei, e ”Născut pentru a reuși !”.