Şi a fost o dată când iepuraşul şi-a pierdut minţile. Şi cu toate că au trecut ani şi ani, lucrurile tot nu s-au schimbat. A fost o perioada aşa, ca un roşu spre alb. Era un fel de două feluri. Era precum ceapa, foarte bună dar iţi lasă un gust şi un miros ciudat în gură. Era ca o glumă proastă, majoritatea lumii râdea iar o persoană nu. Era ca o haină bună la care te deranjează eticheta. Era ca o pată de ketchup pe o bluză kaki. Dar, nimic nu se pierde, totul se transformă.
Şi cu toate că era destul de isteţ, iepuraşul tot nu putea rezista tentaţiei. Avea de ales între morcovi şi spanac. Majoritatea s-ar fi orientat către morcovi, dar nu şi iepuraşul nostru. Nu, lui îi trebuia să le aibă pe amândouă. Morcovi sau spanac, portocaliu sau verde, azi sau mâine, a fi sau a nu fi. Din nefericire a intrat într-o buclă de unde nici azi nu a ieşit.
Şi într-o seară când se întorcea din barul dintre plopii înalţi, a ridicat o sprânceană. Apoi pe cealaltă. Apoi le-a lăsat pe amandouă. A scos din buzunar un morcov şi a început sa ronţăie în timp ce se gândea la „nemurirea sufletului”. Citise cu o zi înainte un rezumat. Ajunge la capătul pădurii şi era seara aşa că se pune sa doarmă. A spus el ceva înainte să adoarmă şi apoi a închis ochii.
Lasă un răspuns