Si uite-asa a trecut si prima saptamana la facultate. Nu-i mare lucru, dar nici ceva obisnuit. Tipii de aici chiar nu glumesc cu absentele, sau poate doar asa doresc sa para. In fine, cu siguranta o sa imi mai trebuiasca ceva timp sa ma acomodez cu aceasta noua viata, la fel cum imi trebuie timp sa ma obisnuiesc cu veceul din camin…
N-am mai scris de marti ca sincer, ori mi-a fost lene ori nu m-am gandit la asta( si eu ma gandeam sa scriu de doua ori mai mult…). Totusi astazi cand m-am mai uitat peste trafic, nu aveam cum sa nu ma bucur. Pe langa ziua de miercuri cand am avut un trafic cat aveam normal intr-o saptamana, blogul meu se invarte cam in jurul a 40-50 de vizite aproximativ pe zi. Am ajuns totusi la concluzia ca nu asta conteaza, eu nu pentru asta scriu. Sunt 2 mari motive pentru care stau si in seara asta si tastez.
In primul rand scriu pentru toti cei care citesc constant ceea ce scriu sau macar o data la cateva zile. Iar din aceasta categorie categorie cei mai nambăr uan sunt cei care nu ii cunosc dar „le place stilul meu”. Doar ieri imi zice fratemeo ca nu stiu ce tipa o dat de blogul meu de pe last.fm si ca e „super tare”. Si mai mult, o sa il citeasca. Si apoi mai sunt cei care de obicei ii cunosc iar cand ma mai intalnesc cu ei ma atentioneaza „cand mai scrii si tu ceva pe blog?”. Intr-o vreme era cineva din Elvetia care imi citea blogul, acum sunt cei care cauta pe google „scorbaciu nascut reusi”.
In al doilea rand am ajuns la concluzia ca eu sunt „Nascut pentru a reusi!” sa ii ajut pe cei care nu prea gasesc ce isi doresc ei pe google, ca de exemplu acest tip/tipa. Dar bineinteles ca si pentru elevii de clasa a doua. E acea multumire care o primesti cand sti ca scrii tampenii pe blog. Unii stiu ce vreau, altii pun intrebarii. Lumea e curioasa, vrea sa afle orice si au auzit ca google le da raspunsul. Iar atunci cand si blogul meu e unul din raspunsuri, eu imi dau seama ca munca care o depun nu e degeaba.
In concluzie, acest text nu este unul argumentativ cu toate ca mie imi place sa mananc pizza cu mult ketchup. Va astept pe toti in continuare pe blog, daca doriti ceva, scrieti-mi un mail sau ziceti-mi pe messenger. Numai bine si sper sa fac cunostinta si cu cei care nu ii cunosc dar carora le place „stilul meu”.
Pentru cei care citesc blogul sau dau accidental de el.
3 octombrie, 2009 | Andrei Sălăgean
Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Parerea Mea
Niciun comentariu »
No comments yet.
Lasă un răspuns