O luna in camin

A trecut si saptamana aceasta si deja se implineste o luna de cand sunt in camin, faculta, Cluj. Stiti cum e vorba, mere treaba. Am abonamente, carduri, cartele si bineinteles prieteni noi.
O noua viata a inceput in Cluj. E total altceva decat ce era in Bistrita, nu mai bine dar nici mai rau. E ca si cum ar trece un jucator de la Urziceni la Steaua. Urziceni e campioana, dar Steaua are palmares. Oricum, e frumos aici, cu toate ca acu o saptamana a si nins. Clujul e un oras mare cu multe posibilitati unde nu ai cum sa te plictisesti. Cu toate ca mi-a luat ceva vreme pana sa ma obisnuiesc acum ma simt bine aici, cu exceptia dimineatilor cand e aglomeratie. Am prins o zi ca stateam in autobuz doar pe varfuri, nu puteam pune talpa jos, partea buna ca nu trebuia sa ma tin de ceva. Era asa de multa lume ca in curbe nici nu te clinteai.
La faculta’ ce sa mai zic. E bine, greu, usor, fain si obositor, trebuie sa te stradui umpic ca sa fii integralist. La seminarii si laboratoare e chiar interesant, dar la curusi, cel putin mie, mi-e greu sa stau atent. Mai pun capul jos, mai citesc dar e destul de greu sa belesc ochii la un profesor care in 3 ore imi preda din toata fizica facuta de mine in liceu. Eu sper la ce e mai bine si cand termin sa pot face ceva calumea nu sa frec menta.
Si totusi dintre toate si toate, cele mai tari sunt persoanele noi pe care le-am cunoscut. Fiind din toate partile tarii, acestea vin cu lucrurile lor, cu obiceiurile lor, e un mozaic aici. Oameni adevarati, oameni noi, oameni cu care sper sa ma inteleg cat mai bine. Cu toate ca am inceput numai de o luna, cu unii parca ma stiu de o viata. De colegii de camera nu am ce sa zic. Eu si Cristi trebuie sa ne felicitam pentru alegerea facuta. Cu slanina, ceapa, oua, branza si tuiaca, toate-s mai buna ca niciodata, dar nu ca acasa. La cantina se mananca iarasi bine, sau daca nu bine atunci mult. Oricum ar fii tot e bine.
Am deja 3 carduri si il astept pe al patrulea, da bine la portofel, nu de alta. In rest astept provocarile ce o sa apara. Tocmai azi am dat interviu pentru Best si astept un raspuns. Bune ca bune, dar trebuie sa recunosc ca sunt si cateva chestii care paradoxal nu ma asteptam sa se intample. Lucruri care ma astptam sa fie de partea mea, sau macar sa imi fie favorabile, azi vad ca sunt de cealalta parte a raului. Asta-i viata, nu toate sunt bune, de aceea sunt aici ca sa imi fac ordine si sa ma asigur ca lucrurile o iau pe calea buna. Maine e o noua zi. Aici nu ai cum sa te dai batut, si nu ai de ce. Ridici capul de pe perna si spui : „Azi o sa reusesc!” si totul pare mai roz. Mie deja mi-e somn, sunt racit a doua oara de cand sunt in camin asa ca o sa inchei. Pana ne mai vedem, numai bine!