Am făcut un cremeş

         Dupa ce aseara nu mai puteam de fericit ca o batut Bistrita pe Steaua, azi m-am gandit ca ar fii bine sa si sarbatorim. Aseara nu mai aveam cum ca era cam tarziu si am si venit de la Polus pana in Observator pe jos.
         M-am trezit linistit pe la vreo 11, cum nu am mai facut-o de mult, am facut un conspect si am plecat la laborator. Am scapat rapid pe la 4, asa ca puteam face destule. Mi-am depus cerere pentru card la ING apoi am mers pana in PLUS si am zis sa iau de un cremes sau cremsnit cum zic prietenii din Brasov si Sibiu. Totul parea floare la ureche, faci budinca si o torni intre foile de cremes, ca si cum pui salamu intre feliile de pita. Citesc tutorialul de pe spate de la budinca si incep sa pun in aplicare. Merge treaba, cum merge pana ce vad ca ies niste aburi mai grosi din compozitie. Incep si invart cu spor, mai ceva de cum dadeau aia la manivela sa le porneasca masina. Si invart, si invart pana ce ma doare mana. Schimb cu stanga.
        Era cam tarziu totusi. S-o cam prins de fund ca guma de par. Budinca incepea sa aiba gust caramel, dar nu asta avea sa fie cea mai mare problema a serii. Torn pana la urma budinca peste blat, pun si celalalt si o scot afara. Apoi ca si un copil mic incep si ling cratita si cand gustam mai bine bag de seama de negreala de pe fund. „Asta nu iese usor” mi-am zis. Vreo 20 de min am tot frecat la ea, ca mi s-au zbarcit degetele,nici nu mai aveam pofta de cremes si tipu care mai era in bucatarie, facuse deja vreo 2 portii de carotfi prajiti.
        Mai tarziu dupa ce am terminat si ceapa cu papara, ca era mai multa ceapa, am gustat si din minunata prajitura. Era chiar buna, mai trebuia totusi niste zahar. Am mai impartit si cu alti colegi si le-a placut. Pentru prima data a fost chiar bine si sper sa nu fie ultima data. Va astept la clatite!