Au mai ramas 5. Cu ceva emotii am trecut astazi de proba de la romana oral. Sincer va spun ca in momentul cand am terminat de citit prima data biletul, numai in cel mai bune momente ale mele credeam ca voi lua 10. Si se pare ca am fost destul de inspirat.
9:24. Suna ceasul de trezire. Era totul gandit de dinainte, 24 imi va aduce noroc. Mancare, dus, ras si eram gata de plecat. De vreo doua sau trei ori cred ca am ridicat numai capul. Atatea aveam in cap, dar numai la romana nu ma gandeam. De aceea cand am ajuns am realizat ca eu nu am nimic de scris. Cristina a sarit in ajutor cu un pix, dar nu orice pix, era „cel mai bun pix”, cel care imi va aduce nota cea buna. Apoi am realizat ca in fata mea mai erau aproximativ 10 persoane. Mergea inexplicabil de incet, asa ca am plecat sa imi cumpar niste apa. Pana ce m-am intors au mai intrat vreo doi si am aflat ca Timis a luat 10…stiti voi…ala mic de sufla greu. Iesea lumea, in mare parte fericita, se imbratisa, nu scotea insa nici un cuvant, doar arata foaia. Cu o jumatate de ora intarziere am intrat si eu, cu toate ca erau care au intrat cu jumatate de ora in fata.
Salut frumos, ca asa e bine, iau bilet si ciorna si iau loc. Ciudat ca nu mi-au cerut nici un act de identitate, probabil m-au recunoscut pentru ca nu purtam nici machiaj nici ochelarii D&G cu smaralde si cristale, cum zic…’s vedeta domle. Incep si citesc, si citesc, si citesc. Am citit cred ca de vreo 3 ori textul si nu am inteles mai nimic din el.( Pfoai ce prost e asta frate, nici sa citeasca nu stie). Era ceva despre teatrul lui Teodor Mazilu. Mai erau de raspuns 2 in fata mea si eu deabia gatasem primul punct. (Asta chiar e prost, nu gluma!). Totusi am avut noroc ca erau „doamne” in comisie si au mai stat putin si la o barfa, ca asa se cade la examen sa mai schimbi pareri. Altii aveau cate o pagina de unde sa citeasca pe cand eu, 2 fraze mai lungi care reprezentau un rezumat, un rand pentru punctul doi unde trebuia sa identific doua idei si sa le compar, iar la trei opinie argumentata pe baza textului dupa urmatoarea afirmatie „Piesele lui Teodor Mazilu reprezinta o lume intoarsa.” Aici aveam 3 randuri: ipoteza, exemplu 1, exemplu 2, fara concluzie ca am zis ca totul e in cap si formulez pe loc.
Nici o emotie nimic pana cand am dat fata in fata cu „juriul”. Uei tot mi s-a uscat gura. Ma descurc bine la 1 si 2 iar la 3 incerc sa conving ca stiu despre ce vorbesc si ca nu bat campii. Intr-un minut deja eram prin Baragan. Asa ca una din profesoare incepe sa traga de ham si ma intreaba cum vad eu lumea intoarsa…Tâgâdâm, tâgâdâm, tâgâdâm, tâgâdâm pâna in Delta am luat-o. „Ma copile, tu ai fost la teatru?” si aici cred ca am cam exagerat cu sinceritatea „Am fost cand eram mic…” la Hansel si Gretel am vrut sa zic. „Dar acuma mai recent nu ai fost?”, aici stiti si voi raspunsul. Apoi din vorba in vorba am ajuns la conflictul dintre generatii care tot o lume intoarsa e daca privesti dintr-o tabara in cealalta. „No las ca-i bine”. Si nu stiu cum ii vine sa ma intrebe daca stiu mate. Aici nici nu am mai rezistat, daca la romana is asa cum sunt, atunci macar cu matematica sa ma laud si eu. „Stiu mate bine, am fost la olimpiada…”, „La olimpiada de balet?”, no aici mo cam calcat pe coada, insa am preferat sa precizez ca judeteana, bla bla bla si asteptam sa imi dea foaia.
Cum ma uitam eu asa interesat la foaie, vad un 9 si inca o cifra langa( era numarul biletului, 93). Zic ca e bun si un 9.50 in gandul meu, iau foaia si dau sa ies, dar vine intrebarea magica, aia cu care treci la levelul urmator. „Tu ai luat vreodata un 10 la romana?”. Inafara de chestii laute de pe net, sau inca ceva ce nu imi dau seama, nu cred ca am luat vreun 10 in liceu.( No! ce v-am zis eu ca asta e prost!). Ma balbai intre sa zic da sau nu dar ma linisteste direct:
Logic ca ai luat 10 😛