Frustrari de secretara

        Povestea asta se intampla intr-o firma oarecare.Se aduce mancare prin 2 firme de catering, si in interior, comunicarea se realizeaza prin transmiterea de e-mailuri.O colega de la departamentul administrativ trimite urmatorul mesaj urmat de o reactie in lant:

„Dragii mei,
        Va rog sa nu mai mancati mancarea altor colegi decat daca le cereti acestora permisiunea. Daca ei lipsesc, va rog s-o intrebati pe Nina daca mai e ceva in plus, daca nu, va rog sa nu mancati sub nici o forma ce nu va apartine. Mie astazi mi-a mancat cineva 2 mere mari, mari de tot (care erau ale mele, ma intelegeti, repet, ale mele). Sunt frustrata si mi-e greu sa cred ca cineva poate manca ceva, asa, la intamplare fara sa verifice ce e cu mancarea aia.
Sper c-ati inteles mesajul si pe viitor n-or sa mai fie astfel de probleme penibile.
        Multumesc, Alina.”

Primul raspuns prompt (Alex D.) :
        „Alina, imi pare sincer rau pentru frustarea ta (de fapt pentru faptul ca tzi-au disparut merele, cele doua mere mari, mari de tot, ale tale, repet – ale tale – te inteleg). Subscriu sugestiei tale de a nu manca orice SUB ORICE FORMA – unele produse alimentare trebuie despachetate si/sau semi-preparate/incalzite etc.
Stiu cat suferi – este intr-adevar frustant. Dar poate te ajutam cumva acuma: pot sa-tzi ofer un mar mic, mic de tot – al meu, repet, al meu.
Si galben. da’ nu shtiu daca-i spalat. Aceasta oferta este valabila pana azi la ora 16:35.”

Urmatorul (Bogdan R.) :
        „Bai, cine mi-a mancat banana bai, aia mare, mare de tot, a mea, repet, a mea…Sunt frustrat si mi-e greu sa cred ca cineva poate manca asa ceva la intamplare fara sa verifice bla bla…nu ma mai joc…
Vreau banana, vreau banana inapoi, repet bai, inapoi…”

La care altul :
        „In problema asta, mai draga, tre’ sa vorbeshti cu SUZANNA!…revenind la oaia noastra :
        „Bai, care va jucati ba cu merele Alinei alea mari ale ei, ma intelegeti, repet ba, repet, ale ei? Aveti dreptul de a va juca ba dar nu de a le minca ba. Dati-i-le, ba, inapoi! Ba, voi nu puteti intelege frustrarile sa te trezesti fara mere….”
Marian.