Cum ne semnam noi propria sentinta…cred

      Sau preselectie la „Mix si Sfincter Coca”. Probabil. Si sa incep ca la piata. „Deci”, in principiu de cand mi-am facut blogul am ajuns la concluzia ca nu prea are rost sa critic anumite chestii sau sa imi dau cu parerea vis a vis de ceva. Cu mici exceptii, bineinteles. E treaba altora, care iau si banii pentru asta. Dar nu aici am vrut sa ajung.
      Zilele trecute un coleg vine si imi propune( sau imi aduce la cunostinta) de nu stiu ce petitie sa scurtam numarul de ore de la scoala. Cum era de asteptat primul instinct a fost:” Normal, eu semnez primul!”, cine nu ar vrea chestia asta. Ma refer la ce elev nu ar vrea. Nu stiu pana la urma ce a ajuns de ea. Idee era ca daca se strang in jur de 600 ne accepta. Nu sunt sigur daca e asa sau nu.
      Dupa ziua de azi, mi-ar veni sa il strang de gat pentru asa ceva. Iar pentru asta m-ar strange altii pe mine. Totul era bine, pana azi. O fo ca si cum ti-ai vedea viitoru tau sau probabil mai bine zis al copiilor tai. Generatia care vine. Nu cred ca ati citit chestia aia cu cine suntem noi. Gasiti aici. Nu stiu exact cine a scris-o. Cert e ca…GENIAL. Sa trecem. Am mai zis si in primele posturi ca majoritatea elevilor se plang cat de grea e scoala si vai de capu lor. Dar ei fug pe rupete. Poi ce *&%$#@( stiti voi ce). Vorba nu stiu cui: „Iesi Acas’ !”.
      Ora 16:00. Preselectie balul bobocilor. Ma duc sa vad, ca doar era si fratemeo. Cu punga de cocosi(pentru care nu stiu e varianta in romana de la popcorn) pornim spre locul faptei. Cu antrenamente sa nu facem febra musculara la burta de la ras ajunge cu ceva intarziere, dar la timp. Ca la orice monden, erau si doi Praslea care intretineau atmosfera cu pumni in masa la fiecare faza care li se parea nostima. Cu „dume” de smecher si cu urlete si aplauze la tipele mai „dotate”. Ne asezam si privim. Era si clar ca nu poti auzi nimic de ei. Showul era si al lor. Pana la urma apare si „my bro'” care nu rupe el gura targului dar ii porneste pe cativa cu intrebarea:”Ala i farteto? Da?”. Normal, doar are acelasi nume de familie. Nu?
      Apoi e momentul cand fiecare isi arata de ce e in stare. Cat ii duc muschii sau cat de mari au tzatele. Era ceva de genu ca si in bancu ala cu ardeleanu si inca unu. Oricum replica finala era cu ardeleanu. I zice asta:”Degeaba aici( partea superioara a bratului), daca nu aici(lobul parietal)”. Iar deviez. Chestia e ca rasul ca rasul dar pana o intreaba pe una, capitala Belgiei. …clipe de gandire…si momentul de glorie…Serbia. Normal ca ne-o lasat no comment, KO, lovitura sub centura. Parca nici nu iti mai venea sa razi. Era prea trist.
      In schimb cui nu i-ar fi placut( ma refer la baieti) sa admire niste funduri care se hataiau in fata tuturor mai ceva ca in Disco Inferno. Nu conta genul de muzica. Mainile in par si bucile in aer. Parca era preselectie pentru dansatoare in bambu. Baietii macar nu inselau parerile. Cu toate ca nu stiau, incercau, se prosteau. Sa mai rada sala. Intrebarile cu cerul senin au surprins pe multi, incolor nu era la ei in dictionar. Apropo, voi( nu cei care ati fost de fata) stiti ce se construia in Bistrita cand Columb descoperea America?
       10 + 10:10 – 10 fac unu si nimic nu se schimba. Va intreb asa cu un spirit civic pe voi, chiar asa vreti sa se ajunga? Nu imi fac griji ca va citi cineva la cine nu i pasa pentru ca acela sigur va renunta dupa primele 2 – 3 randuri. Nu e loc de critica sau alte tampenii. De mult am vrut sa zic chestia asta. Peste tot vezi chestii de genu: „Mentalitatea romana”, „Popor de cacat”, „Tara de rahat” si altele care nu imi vin in minte. Poi in primul rand nu esti si tu roman? La ce naiba te ajuta ca tot spui chestiile astea. La toti le place sa spuna ce nu le place in Romania. Normal. Opinia publica.
       A venit momentul sa facem ceva. Acesta e visul meu, al doilea. Sa schimb ceva, sa influentez, sa nu las balta si sa ajut. Pesimismul nu te poate caracteriza in astfel de momente. Nu mai sustineti prostia, pentru numele lui Dumnezeu, chiar daca ne place sa radem de ei. Va mai zic eu bancuri. Dar lasati placerea aceasta sadica. Stiu ca si mie imi placea pana acuma, dar nu mai e de ras. Ca de noi radem. Nu stiu eu ce credeti voi dar eu sper. Si sunt sigur ca va veni ziua cand lucrurile se vor mai obli( indrepta). O seara placuta in continuare!

P.S. O poza pentru cei interesati. E cu telefonul. Daca intelegi principiul pe care a fost facuta poza, o sa intelegi despre ce vorbeam mai sus. (pentru mai multe cereti pe mail)