1. doar o lună

    25 martie, 2013 | Andrei Sălăgean


  2. Încă-s tânăr

    20 martie, 2013 | Andrei Sălăgean


  3. Alte amintiri

    15 martie, 2013 | Andrei Sălăgean

             Mă gândeam zilele acestea la zacuscă. Nu știu de ce dar zacusca pentru mine nu are o reputație foarte bună. Nu tot timpul mă gândesc la ea ca la cea mai grozavă mâncare. Aseară nu știu ce m-a prins și am scos borcanul din frigider, după ce stătea acolo cred că mai bine de o lună. Am mâncat mai bine de jumătate din el. Zacusca e foarte bună, dar în continuare creierul meu nu poate face legătura aceasta, habar nu am de ce. În seara aceasta am terminat tot în timp ce mă uitam la meci. Țin minte totuși că atunci când juca fratele meu CS era cineva cu nick-ul „fata cu părul de zacuscă” și îmi imaginam într-un mod foarte ciudat asta.

              Și iar foarte tare m-am amuzat când mi-am adus aminte de apa minerală la sticlă de sticlă. Pe vremea când mergeam eu să cumpăr, țin minte că era 700 lei, adică 7 bani cum e acum. Și nu luam orice apă, țin minte că tata tot timpul prefera Borsec în loc de Perla Harghitei. Dacă mă întrebați, nu știu exact să vă zic care era diferența, e cam ca și între Pepsi și Cola. Țin minte că mergeam cu o plasă mai specială, dintr-un material care nu era plastic dar nici pânză și era foarte rezistentă, pentru că puteam duce trei sticle… și stăteam la etajul patru. Îmi aduc aminte cu plăcere de momentele când mergeam să cumpăr apă minerală, acum cu greu mă mai mișc să îmi cumpăr un lapte. Pace-n lume cu zacuscă și apă minerală la sticlă de sticlă.


  4. Încă un vis

    8 martie, 2013 | Andrei Sălăgean

              Aseară a fost interesant. Se făcea cumva că sunt în mașină cu tata și la un moment dat îmi lasă mie volanul. Iar eu nu eram foarte încântat de acest lucru și mergeam tot dreapta și stânga. Și după un timp normal că m-am izbit de cineva. Deși nu a fost mare lucru se pare că cineva era rănit grav și era sânge. Nu mai știu cum, dar a trecut. Și acum vine partea interesantă. Exact nu-mi amintesc cu cine, unde sau cum dar se pare că era o tipă care mă învăța cum să dau jos chiloții cu două degete. De acolo mai departe totul a devenit interesant, partea bună e că eu m-am trezit mai deștept. Ziua a început bine.


  5. Legenda scorbaciului

    3 martie, 2013 | Andrei Sălăgean

              Legenda spune că în urmă cu mai mult de 5 ani, într-un magazin Kaufland de la marginea orașului Bistrița, a apărut scorbaciul cel fermecat. N-a fost ceva special, nimic neobișnuit, totul a fost pentru că trebuia să fie. Și de atunci și până azi a devenit tot mai puternic și mai fermecat.

             Legenda spune că cel care va reuși să mânuiască acel scorbaci care este și fermecat, va reuși, dar pentru asta trebuie să fie și născut. Pentru a stăpâni un astfel de scorbaci, e ușor la început, dar pe măsură ce timpul trece, rădăcinile lui cresc și capătă putere mai mare. Și puterea ajunge la capetele lui și se răspândește necontrolat. „Unul nu folosește acest scorbaci, fără a-i cunoaște limitele!”

              Legenda mai povestește și despre partea neagră a fermecatului. „Cel care-l va lua primul în mână, va renunța la ceva ce se pricepe pentru a putea deveni bun la altceva.” scrie pe mânerul scorbaciului. Țin minte că am ignorat acest mesaj și doar anul acesta mi-am dat seama. Nu-i ușor să ai sub control așa ceva și timpul trece mai repede atunci când acesta e activ. În cazul în care nu știați, din cauza aceasta am început să încărunțesc. După un timp acesta reușește să îți afecteze și somnul făcându-ți-l valabil doar pentru cazul în care ai fi fraier. Unul din semnele după care recunoști un purtător de scorbaci e pantoful agățat la chei.

              Legenda spune că scorbaciul e fermecat de la început până la sfârșit și poate fi controlat doar de persoane din partea bună a Romaniei. Anul acesta sunt 5 ani de când îl am și de mai bine de un an, caut „să-l pun în cui”. Unul va putea să lase scorbaciul fermecat doar atunci când va reuși să facă ceea ce pare că nu poate reuși. Legenda scorbaciului spune că Scorbaciul Fermecat există atâta timp cât cineva înțelege că acesta există!