Toată lumea are o poveste cu cea mai tare „ieșire”. Când a fost să-mi sărbătoresc ziua, am luat o sticlă de Vana Talinn și una de Soplica de zmeură și împreună cu boardul, am mers pe cetățuie. Ne-am simțit excelent! Apoi am mai petrecut puțin timp în parc alături de o sticlă de vin de Porto. Și în final am terminat cu niște mongolians întru-un local. Ziua aceea a fost una din cele mai frumoase amintiri din 2013. Eram ca panseluța-n vânt, dar eram cu prietenii mei cei mai buni și asta a contat cel mai mult.
În ultima vreme am reușit să-mi adun un set de principii după care să îmi ghidez deciziile și după care „să fac eu să fie bine”. Totul a fost bine și frumos până ce am ajuns la momentul când acestea au fost puse la încercare. Era întrebarea, să fac ce am zis că o să fac sau ce aș vrea acum să fac. Am făcut „ce trebuia” și apoi m-am dus să mă culc ca nu cumva să am timp să mă răzgândesc. A fost ca și cum Real Madrid se oferă să joace un amical cu tine și refuzi doar pentru că ai propus altei echipe din Liga I să joace cu tine. Sunt momente când mă gândesc cum era să fi jucat meciul acela, pentru că până la urma echipa din Liga I a refuzat, dar cuvântul rămâne cuvânt.
Facultatea a avut și ea un loc important în 2013. Am reușit să iau bursă și în ultimul semestru, folosindu-mi doar măririle neplătite. Partea practică de la licență am terminat-o înainte de începutul semestrului doi, dar la documentație am lucrat până în ziua când a trebuit să o predau. Era dimineața pe la 6 și eu l-am rugat pe Daniel, colegul de cameră, dacă nu îmi formatează el bibliografia că eu încă mai lucrez la concluzii. Peste 2 ore o duceam la print, apoi la legat și apoi am predat-o. Am susținut prezentarea fără probleme, am absolvit și am devenit inginer. Mi-a plăcut ce am făcut 4 ani și mă bucur pentru tot ce am reușit să învăț. După câte momente grele am avut ca să îmi termin proiectele sau în sesiuni, partea de final mi s-a părut o joacă.
În 2013 pot spune că am călătorit și mai mult. Am revăzut Ucraina și am avut parte de o mică aventură alături de prietenul Lori. Am ajuns în Spania, nu prea am nimerit bine cu vremea, dar don Simion s-a asigurat că noi ne simțim bine. Am ajuns și în Rep. Moldova și m-am încântat cu vin bun și ciocolată. Și poate cel mai interesant e că am ajuns în Canada. Pe lângă faptul că am participat la o competiție inginerească acolo, am și vizitat 3 din cele mai mari orașe ale lor – Montreal, Calgary și Toronto. Au fost multe locuri frumoase și drumuri lungi care mi-au dat timp să mă gândesc oare cât de mare e un ou mic.
Mai bine de jumătate de an din 2013 am fost HR în BEST Cluj-Napoca. A fost cel mai mare challenge al meu și m-am bucurat de fiecare moment. Am încercat să fac să fie bine… ca să nu fie rău. Alături de board am avut un an plin și nu-mi imaginez cum mi-aș fi umplut timpul dacă nu era să fac asta. Am dormit în cele mai ciudate poziții și locuri doar ca să „economisesc” energie și timp. N-am reușit să fac pe toată lumea fericită, dar până la urmă nu acesta era scopul. Cumva am reușit să cunosc mai bine oamenii și am devenit mai tolerant. A fost chestia aia care o faci/ ți se întâmplă o dată-n viață.
Anul acesta am făcut foarte multe chestii awesome, dar se pare că împortanța lor a fost minimizată de așa numitul „meci„. Îi zic așa doar pentru că pot face foarte multe analogii cu fotbalul și pot vorbi despre asta mai ușor cu persoanele implicate. Am ajuns să mă gândesc și să analizez prea mult orice și uite așa „am ajuns în finala campionatului mondial”. Eu sunt echipa care vrea să câștige, cumva totul depinde de mine dar am impresia că nu mi-am ales cel mai bun moment. Și cu cât am stat și m-am gândit cum să fac să reușesc, tot mai mult m-am îndepărtat de poarta adversă. Și când cred că fac ceva, defapt nu fac și a trecut 2013 și n-am reușit să găsesc sânge-n mine ca să fac ceea ce trebuie să fac.
M-am angajat și eu oficial în 2013. După multe căutări și tras de timp, am găsit ceea ce-mi place și am reușit să o fac și într-un loc care-mi place. Ori c-a fost site de consorte ori de prezentat grafice, n-am simțit un moment că trag de mine să vină ora de plecare sau ziua de vineri. Totul a mers natural și încă fără probleme. Ce-i drept nu mai fac așa multă mișcare de când lucrez, dar la asta o să găsesc eu o rezolvare.
Pe finalul anului am reușit să fac și niște business-uri mai inteligente. Prin toamnă, le-am zis oamenilor că fac proiecte contra cost, în ideea de a face un ban în plus. Problema e că lumea a venit doar după ce m-am angajat și nu mai aveam nevoie de bani. Ca să nu îi refuz, pentru că oricum nu-mi lua mult (3-5 ore), am decis să le fac. Cum banii nu erau neaparat o motivație, mi-am adus aminte că mai am de făcut și eu proiecte. Și uite așa 2 din 3 proiecte mi-au fost rezolvate, în timp ce eu făceam altele dar la materii care îmi plăceau mai mult. Vreo 10 ore de lucru m-au salvat de la vreo 30 de ore de chin – probabil cât mi-ar fi luat mie ca sa le fac.
2013 a fost un an plin de realizări. Aș fi vrut să fac mai multe dar probabil soarta s-a gândit să-mi lase ceva și pe anul următor. Pentru 2014 tot ce îmi doresc/propun e să fiu sănătos pentru că în rest am încredere în mine că o să mă descurc și o să fac să fie bine. Vorba aia, „sănătate la familie!”.
