Ăsta-s ieu

  1. Importanța meciului

    decembrie 18, 2013 by Andrei Sălăgean

             Tot ziceam eu că cel mai mult îți dai seama de importanța unui lucru doar atunci când nu îl mai ai. De data aceasta nu e cazul. Am ajuns să joc finala cu cea mai bună echipă de până acum și tot ce pot zice e că joc o ocazie mare.

             O finală de campionat mondial se joacă o dată la 4 ani și asta doar dacă ești destul de bun să treci de toate celelalte echipe. Te pregăteși continuu, te antrenezi, găsești legături de joc și dezvolți o strategie care să treacă de orice apărare. Joci un meci contra unei echipe care și ea a câștigat niște meciuri ca să ajungă aici. Dar cel mai important, joci meciul contra echipei împotriva careia nu ai putut juca înainte pentru că era în altă grupă de calificări. Cunoști echipa și ea te cunoaște pe tine și asta o să afecteze puțin calitatea jocului. Nu o să fie un meci foarte spectaculos și cu siguranță nu se vor marca goluri rapide. Se joacă la rezultat.

             Revenind la meci, timpul regulamentar s-a scurs și am întrat în prelungiri. Scorul este în continuare 0-0 și din păcate cel mai bun jucător al nostru, cel care moare ultimul, s-a accidentat și a fost scos pe margine. Din lipsă de jucători, echipa va juca în inferioritate numerică. Revenim cu mai multe detalii după o scurtă pauză publicitară.


  2. Meciul se joacă

    noiembrie 24, 2013 by Andrei Sălăgean

              Dragi spectatori și telespectatori, suntem în minutul 70 al meciului și scorul este în continuare același pe tabelă și anume 0-0. Specatorii veniți la meci în număr mare își încurajează în continuare echipa favorită cu toate că afară plouă și este frig. Pentru cei care ați deschis televizorul mai târziu, aveți un scurt rezumat cu ce s-a întmâmplat până acum aici.

             Înainte de meci am avut ocazia să stăm de vorbă și cu antrenorul echipei care ne-a povestit despre meci: „Cu o astfel de ocazie te întâlnești foarte rar și e important pentru noi să fim concentrați și să nu facem greșeli. Am studiat echipa adversă fiind prezent la ultimul lor meci și am văzut cam care sunt punctele lor slabe. Dezavantajul nostru este că ei ne cunosc foarte bine vizionând mai multe confruntări și au jucători care pot să ne blocheze fazele de atac. Speranța noastră o să fie numărul 10 care e omul de creatie de la mijloc și care astăzi o să fie căpitan în lipsa numărului 24. Sperăm să nu ajungem la penaltyuri pentru că nu știu dacă jucătorii și-au revenit după ultimul meci pierdut la loviturile de la 11m. Înaintea meciului am primit un telefon de la o echipă dintr-un campionat extern și mi s-a propus o postul de antrenor acolo pe un proiect de lungă durată. Am fost nevoit să o refuz pentru că în momentul de față meciul curent este cel mai important…”

             Deși în declarații era destul de optimist, pe fața antrenorului se putea citi o ușoară îngrijorare din lipsa de soluții. Cu mai multe detalii și un interviu amănunțit o să revenim la finalul meciului când o să analizăm și cele mai importante faze.


  3. Viața și fotbalul

    noiembrie 17, 2013 by Andrei Sălăgean

    „In viata nu-i ca-n fotbal.” Radu Varga

    Am ajuns in finala campionatului mondial. Avem un meci greu in fata, o echipa care e in revenire si cu o medie de varsta potrivita. E meciul unei generatii, dupa victoriile de vis din calificari si grupe, fanii echipei asteapta un meci bun si spera la titlul mult ravnit. A trecut un an de la ultima victorie notabila si inafara de ultimul amical care s-a terminat la egalitate 0-0 si acasa si in deplasare, echipa pastreaza un moral bun.

    Presiunea e mare iar sponsorii echipei au bagat antrenorul in sedinta cerandu-i o victorie. Tactica meciului inca nu e clara, osciland intre un 4-4-2 ofensiv sau o varianta defensiva care sa pluseze pe contratac. De o saptamana echipa e in cantonament si pune accent pe pregatirea fizica pentru ca e posibil sa intram in prelungiri si echipa trebuie sa duca mai mult de 90 de minute. In mare se merge tot pe acelasi „prim 11” care n-a dat inca gres.

    Avem informatii ca numarul 10 al echipei sufera de o mica accidentare la picior dar antrenorul ne asigura ca acesta va ramane titular si va juca cu infiltratii. Din tabara cealalta, stim ca vor aborda meciul defensiv incercand sa speculeze eventualele greseli in aparare.

    Este minutul 24 si cu toate ca echipa noastra are un joc de pase bun, inca nu a reusit sa puna in pericol poarta adversa. De partea cealalta lucrurile stau altfel, acestia avand cea mai importanta faza a meciului cand numarul lor 7 a scapat singur cu portarul dar din fericire a lovit bara. Ambii antrenori nu sunt multumiti de rezultat si se gandesc la o modificare  care sa schimbe fata jocului.

    Minutul 40 si la un sut de la distanta, fundasii nostri sunt aproape de autogol. Antrenorul striga la ei si-i acuza de lipsa de comunicare. Pentru a nu mai risca cu driblinguri in propriul careu, mingile sunt aruncate direct in fata. De pe banca sunt ridicati doi jucatori si sunt trimisi la incalzire.

    Este pauza si echipele se retrag la cabine cu un scor alb pe tabela de 0-0. Antrenorul echipei noastre trebuie sa vina cu un discurs foarte bun care sa motiveze echipa pentru repriza a doua. Nu ne dorim sa se ajunga la lovituri de la 11m pentru ca pot aparea surprize. Meciul se joaca!


  4. Ce urmează?

    octombrie 22, 2013 by Andrei Sălăgean

             În cazul în care nu v-am povestit, vara aceasta mi-am luat licența și am devenit inginer. Nici nu am stat mult să mă gândesc la asta. Deși e un lucru important, l-am lăsat să treacă doar așa ca un mare meh!. Așteptam următorul mare challenge, să îmi găsesc dreamjob-ul și să lucrez acolo fericit. L-am găsit azi și de luni o să reîncep lucrul tot acolo unde mi-am făcut și practica și mi-a plăcut. Speram să stau azi la o bere, să o savurez și să fiu mândru de mine, dar nu, era tot meh!. Am dat vina pe „alinierea planetelor”. Am reușit două lucruri măricele și importante zic eu, dar ceva nu-i bine. Și am stat mai mult și m-am gândit și am ajuns la concluzia că mi-am găsit eu de lucru, mai trebuie să găsesc încă ceva și apoi mi-oi putea începe și eu viața de om mare.


  5. Un an de BEST

    octombrie 1, 2013 by Andrei Sălăgean

              Astăzi mi-am încheiat oficial mandatul de Vice-Președinte de Resurse Umane la BEST Cluj-Napoca. A fost un an frumos, lung, interesat, câteodată obositor și cu momente neașteptate. Alături de patru oameni fain am avut un an de neuitat.

              Atunci când faci ceva pentru că vrei și nu pentru că ești obligat, automat mai pui și niște suflet acolo. Așa am încercat eu anul acesta. După cum probabil am mai zis, am început mandatul cu un beci plin de motivație, l-am golit și am terminat cu un pod plin de „mulțam fain!”, după cum zicea un nene de la tata de la lucru. Au fost momente când lucrurile n-au mers așa cum trebuiau dar atunci fie mi-am luat tricoul și am oferit soluții, fie am făcut chiar eu să fie bine. Lumea zice că am mai încărunțit anul acesta, eu prefer să zic că e genetic.

             N-am încercat eu să profit de pe urma funcției, dar să zicem că am mai început discuții cu „salut, eu sunt HRul din BEST Cluj-Napoca” și lucrurile au decurs mai smooth (zing!). Mi-am dorit anul acesta să le fac pe toate, să nu ratez nimic, iar pentru asta a trebuit să gestionez timpul foarte bine. Sediul a devenit a doua mea casă, unde am dormit și am mâncat cu orice ocazie am avut. Am avut chiar și papuci de casă și un tricou de schimb ca să meargă treaba mai bine. Am început anul cu shaorma, am trecut la cartofi prajiți, pe la mijloc am dat-o pe savarine și am terminat cu supe la plic. Au fost multe de toate.

             A trecut un an special și important pe care nu o să-l uit și pentru asta le mulțumesc și colegilor de board. Un an întreg am fost „în priză” și mi-a plăcut să văd că nu am timp să mă plictisesc. Nu mai știu ce să zic, doar, sănătate la familie!