Atunci când am aflat că revelionul de anul acesta o să îl petrec în Moldova la Piatra Neamț, recunosc că nu eram cel mai încântat. Aveam de făcut 7 ore de mers cu autocarul și după ultima experiență cu zăpada mare de la Slănic Moldova, parcă, parcă aveam emoții. Pe scurt, așteptările mele nu erau foarte ridicate.
Cred că a fost cel mai tare revelion la care am fost vreodată. Am mai fost anii trecuți în Istanbul și în Kiev și nu pot zice că a fost urât, dar altceva a fost anul acesta. În mare, lucrul de care m-am simțit cel mai bine a fost starea aceea de liniște în care am făcut ce am vrut și cât am vrut. Am dormit cât mi-a căzut bine și nici în mâna stangă nu m-a durut la cât trebuie să mă trezesc. Poate cel mai frumos moment a fost in 31 când ne-am plimbat prin oraș, am mers și m-am dat cu mașinuțele iar apoi în linghișpir. De mult nu am mai făcut așa ceva și m-am bucurat mai ceva ca un copil mic.
În seara de revelion ne-am petrecut ca niște „domni” și la 12 am pușcat șampanii, ne-am pupat și ne-am urat de bine în noul an, ca tot omul de altfel. Dimineața undeva in jurul orei 6 așteptam să vină o melodie „nu prea ok” ca să pot merge la somn liniștit. Începutul de an l-am petrecut puțin și la patinuar. Aici am fost convins să nu renunț după 1 minut de stat pe gheață în ideea că o să mă distrez și o să scriu pe blog. Eram eu tare încordat și îmi era și frică să nu cad, dar câteva ture de patinoar tot am făcut și a fost fain. Mai târziu spre seară, am câștigat papagalul.
La întoarcerea spre Cluj am avut noroc și am prins fix ultimele locuri. N-am prea putut să dorm, „numai bine” să am timp să rememorez zilele minuate care trecuseră și să-mi amintesc de proiectele care mă așteptau pentru facultate. O să fie un an frumos!