Și am ajuns deci în Polonia. Dacă tot eram în gară, ne-am uitat puțin și la transport pentru întoarcerea până la Budapesta. NIMIC! toate erau deja rezervate iar cele care mai erau rămase, erau mult, mult prea scumpe.
Am rămas la ideea că mai avem timp să ne interesăm și ziua următoare, mai bine să ne întâlnim cu ceilalți și să vedem ce mai facem. Am pornit spre tramvai, am intrat și ne uitam după un automat de bilete. L-am găsit dar problema era că primea doar monede iar noi aveam doar bancnote. Ne-am făcut că părem interesați și că tot bolborosim ceva în romnână, pentru ca în cazul în care venea cineva să ne „întrebe de sănătate” să-i arătăm că noi vrem dar nu putem. Ne-am coborât la următoarea stație, am aflat că am luat tramvaiul bun dar că mergeam în direcția opusă. Până la urmă ne-am întâlnit și cu ceilalți și am pornit să vizităm Muzeul lui Schindler. Între timp, ceilalți ne-au povestit și de călătoria lor și cum au reușit să primească amendă.
Seara am mers în oraș și „ne-am simțit bine”, eu m-am prezentat ca și Chris, era mai ușor de înțeles. După ora 12 am cântat și am sărbătorit ziua României. Printre alte chestii random mai țin minte cum a dărâmat o mașină un stâlp de iluminat. Apoi ne-am mai plimbat prin alte pub-uri, am mai dat un shot de vodka și ca să încheiem o seară glorioasă ne-am luat și de mâncare câte o zapiekanka. A doua zi, sâmbătă, eu am fost să caut tren iar ceilalți au vizitat Auschwitz. Trenul era exagerat de scump, microbuze nu mai erau, gluma se îngroșa. Salvarea a venit de la eroul nostru Dan Andrei care în final a acceptat să se trezească de dimineață, să ne ducă până în Budapesta, să se întoarcă în Cracovia, să mai doarmă puțin iar apoi să plece spre Cluj. How cool is that?
Scăpați și de grija transportului am pornit în oraș să mâncăm ceva tradițional, să mai vizităm una alta iar apoi să ne petrecem. Ne-am simțit foarte bine în seara aceea. Eu am plecat puțin mai repede pentru că trebuia să mă trezesc devreme dar și pentru că a trebuit să „ghidez” doi oameni care s-au simțit prea bine în seara aceea. A fost foarte frumos și cu toții ne-am simțit bine!
Am apucat să mai dorm numai o oră pentru că nu știu de ce când am ajuns, m-am gândit să stau să mă uit puțin și la un film. Pe la 4-5 ne-am pornit și pe la 10 dimineața am ajuns în Budapesta. Eram fericiți că suntem acolo și așteptam să se facă seară pentru ca la ora 11 să pornim spre Cluj. Oare se mai putea întâmpla ceva prost?