„…la un moment dat țin minte că eram pe o bancă. Nu mai știu cum am ajuns acolo sau ce cautam acolo. Stiu doar că nu îmi păsa, mă simțeam bine și eram fericit. Era noapte iar cerul era senin. Știu asta pentru ca vedeam stele căzatoare. Țin minte cum citisem de ceva zile că în una din serile acestea o să se vadă foarte frumos. Și tare multe mai cădeau. La un moment dat nu știu cum s-a fost că parcă se învârteau pe cer ca un roi de albine. Era tare ciudat, dar îmi păsa? Nu. Îmi aduc aminte de parcă era aseara sau acu o lună. Mai țin minte cum ultima întrebare a fost, a cui e casa aceasta? dar aseară nu au mai fost întrebări. Am fost aproape…”