În primăvara anului trecut am intrat în BEST. Și acum consider că acesta a fost una din cele mai inspirate alegeri pe care le-am facut eu până acum. De atunci am avut parte numai de momente minunate.
Recent, ne-am înscris și noi în campionatul de fotbal, ca să mai facem o mișcare, ca să mai câștigăm experiență. Nu aveam cea mai bună echipă, dar am zis că încercăm. Am pierdut toate cele trei meciuri. Cu o tendință de creștere de la meci la meci am început tot mai încrezători dar nu reușeam să „o băgăm” în poartă. Și cred că a fost singura dată în viața mea când am pierdut de mai multe ori consecutiv, a.k.a. „nu am reușit”, și totuși nu am simțit gustul amar al înfrângerii.
Când ai prietenii aproape, o înfrangere e mai roz. Fetele noastre din BEST au fost mereu aproape de noi. Dar nu numai ca au fost aproape de noi, au mai și strigat continuu, ne-au făcut galerie ca la un meci adevărat. Noi tot luam goluri dar ele nu păreau să fie afectate. Galeria mov a fost cu noi de la început până la sfărșit. Păcat ca nu am reușit și noi jucătorii să ne ridicăm la nivelul lor.
Un „Bravo, Popa”, „Bine, Tudy” sau un „Așa! Norbi” au schimbat meciul. Daca tot nu am câștigat, măcar am rămas cu fetele. Aici este vorba de spiritul BEST. Mulți se întrebau de ce fetele noastre tot continau să strige cu toate că noi jucam cum jucam. A fost ceva minunat, awesome și „nais”. Cu ocazia aceasta vreau să le mai mulțumesc încă o dată mult de tot tuturor celor care ne-au susținut. Mulțumesc! BEST 4 evah!