A trecut o săptămâna bună, una frumoasă şi cu ceva ajutor m-am apucat să-i fac o evaluare. La prima vedere, note bune la laboratoare şi proiecte, soare afară dar cel mai important o atitudine pozitivă, cu zâmbetul pe faţă. Dar…
…mă tot gândeam că ce-i cu mine de tot zâmbesc aşa. Se poate să fie de la oboseală dar nu-i sigur. Şi tot primesc sugestii şi propuneri, dar fără reclamaţii. Şi mi-era foame, şi normal că am mâncat ceva. Şi apoi tot gândindu-mă mai mult şi mai mult am simţit că stomacul mi-era gol. Da ce mama focului!(a se citi cu accent ardelenesc). Era mindfuck şi atunci am zis că trebuie să scriu despre asta, când deodată a început să îmi bată inima, şi-atunci am înţeles.
Dar ce n-am înţeles eu niciodată e că deşi am răspunsul, eu nu ştiu întrebarea. Pe româneşte, cu toate că a fost o săptămâna făină, doar acum am conştientizat cum n-am fost eu NPaR. O să mă strădui mai mult!