-Si pe amandoi va cheama Andrei?
-Da.
-No bine atunci! Du-te si termina-ti treaba in spate!
Cu vreo doua ore in urma de asta… stateam si eu in pat pe acelasi laptop de pe care scriu si acuma si care nu este al meu. Sunt intrat de pe stik pe Ubuntu, dar nu aceasta era ideea. Ca si acuma, si atuncia scriam pe blog, ascultam muzica si mai verificam una alta. Liniste totala in camera pana cand imi suna mie telefonul( Prietenii stiu de ce!). Ma uit, numar care nu imi era in agenda, pasez telefonul la un prieten din camera ca stiam ca asteapta un telefon de la un loc de munca unde daduse numarul meu. Vorbeste, vorbeste iar dupa ce termina, cu o fata zambitoare, imi zice ca l-au chemat la lucru. Se-mbraca si pleaca iar eu ma intorc la treaba mea.
Suna iar telefoanele ca dracii, vin milioanele cu sacii. Ma uit, numar care nu era in agenda, raspund:
– Ce faci mai Andrei, ai adormit? Eu stau aici si te astept de mai bine de o ora si tu nu vii? (managerul)
– Poi azi era ziua mea libera…
– Si te-am sunat si ai zis ca vii. Poi ce facem acuma???
– Cand m-ai sunat? Ca nu m-ai sunat!
– Acuma ma faci nebun? Adica eu nu stiu ce fac?
– Tu nu m-ai sunat … (gata, gata sa il fac nebun) Vin si iti arat pe telefon
… inca ceva despre lucru…
– Poi mai vii azi la lucru sau nu?
– Da, vin.
– In cat timp ajungi?
– In jumatate de ora.
– Bine.
Inchid telefonul, incep sa ma imbrac in timp ce murmuram printre dinti lucruri „frumoase” despre manager. Bag totusi numarul in agenda si ma uit daca m-a mai sunat, asa la misto. Șoc! Messi la Real Madrid! si chiar m-a mai sunat. Apoi imi dau seama ca defapt a vorbit cu colegul meu de camera, pe care tot Andrei il cheama. Cand sunt aproape gata de iesit intra Andrei gafaind si-mi zice:
– Vezi ca defapt pe tine te-a sunat manageru. Pe tine te vrea la lucru…
– (Mdea!)…
In pas alert pornesc spre serviciu. Nu merg nici 100m ca opreste o masina si o tipa imi zice ca daca nu cumva intarzii la lucru de ma grabesc asa. UAU! adica chiar UAU!. Pana ce m-a lasat undeva aproape de serviciu, nu am lasat-o din multumiri. Fuga, fuga mai traversez 2 strazi si ajung. Intru si fara sa respir:
– Deci in primul rand imi cer eu scuze… ca mai am un coleg de camera care…
Si uite asa am ajuns de unde am pornit. A fost o zi loco, dar funny in acelasi timp.