Inceputul acesta de saptamana ma gaseste la magazinul de langa. Am inceput sa invat sa fac pizza. Asa ca in filme, invarteli in aer… chestii… treburi… orice, dar fără făcăleț. Dar, vorba aceea, in viata nu e ca in fotbal( Varga Radu).
Nu e asa bucata de tort pe cum ma asteptam. Imi zice la inceput sa am grija sa nu ma ard, ca e foarte cald. Eu fac pe Captain America si ii zic ca nu ma ard, ca am mai facut acasa clatite. Incepe si rade. Va dati seama ca la vreo 200 de grade, arde ca naiba, iar eu fac ca o fetiță. Acuma numa se uita la mine si imi aminteste de clatite cand ma vede ca ma pârlesc. Si imi tot zice ca trebuie sa fiu atent la ce e inauntru si sa nu uit, sa nu se arda. Si cand credeam ca pot sta si eu un minut vine si ma pune sa fac alta. Si ma intreaba ce am inauntru? iar eu Captain Obvious, „Pizza! ce să am?”, „Dar de care? …”.
Si mai e si „bunul prieten” Jose caruia ii place la nebunie sa ma ia la misto. Problema e ca nici nu prea ii inteleg engleza si nici nu prea ma pricepeam la inceput care cum e. Si il intreb cum se face si imi zice sa pun cine stie ce altceva si apoi cu o fata foarte plictisita, „ma anunta” – I’m kidding. Chestia e ca el e pro. la facut pizza, e sensei, grand master, el i primu’. Incet, incet prind si eu care ii treaba pana atunci mai invat ca vine imediat 4 iulie si trebuie sa fiu pe faza. Pana una alta poftă bună și o zi excelentă!