Usor de spus dar foarte greu de suportat, si la acest lucru m-am gandit neincetat. O saptamana am incercat si mi-am stricat somnul, departe de casa am suportat cu greu dorul, si cum „mergeam cu mingea impotriva sortii, am tras eu tare, dar fix pe langa vinclul portii”.
Se terminase sesiunea cu chiu cu vai, inafara de fizica nu era nici un bai; si cum ma jucam eu asa mai bine ca doar era vacanta, brusc sunt intrerupt ca a aparut programarea la restanta. Si de cum aud eu ca se poate da si fizica, incepe si ma doare capul ca naiba. Am inceput sa gandesc si sa culculez posibilitatea, cum pot sa-mi maresc si eu nota. Am zis ca dau patru mariri si o restanta, nu credeam foarte mult dar aveam speranta. O saptamana nebuna de tot, un „scandal” mai mare decat la vot, dar daca totusi o ocazie s-a ivit, nu era de pierdut, nu era de strivit.
Luni, imi trebuia un 10 la algebra, care nu-i grea, dar nici usoara. Cu greu mi-a venit si mie inspiratia odata, am zambit si am luat nota dorita. Eram fericit nespus de mult, ma simteam destept, cult. Eram mai puteric decat Batman si Samurai Jack la un loc, simteam ca pot sa suflu sa sting un foc. Ne vedem joooi, am urlat dupa eeeaaaa si am dat analiza si dupamasa chiar si fizica. Oboseala tot venea la creier si il stresa, i-am dat o palma si am trimis-o la ma-sa, sa ma caute sambata sau chiar duminica, sa mai aiba rabdare, putina, putintica. Un 9 la matematica m-a ridicat la ceruri, ma simteam ca in bunele mele vremuri. Pe vineri asteptam nota la fizica, dar dupa ce dadeam examen la programarea cea euristica. Seara eram ca Popey marinarul, dupa ce am mancat spanac with carul. 10 la Programare si 6 la fizica zici? Poi strivesc maine matematica cu un plici. „Sunt Ares si aduc teama in probabilitati, sunt Sinestro si comit atrociati”. Un punct ma despartea de al meu tel, un punct e putin, e putintel. „Cine-i primu’? am intrebat eu clar si raspicat, si-am pus mana pe carte si am mai invatat”. Era sambata si-eram increzator, asta pana am vazut acel subiect naucitor. Pe loc m-am speriat, am gandit…am meditat. Am inceput sa rezolv fara sa cedez, numai ca pe la jumate am inceput sa ma enervez, mi-am dat seama ca nu se mai poate, opt nu mai puteam scoate.
Sa continui nu mai are rost, intelegeti ce s-a intamplat, cum a fost. Nici propozitiile cu daca nu ma incalzesc, la ce a fost n-are rost sa mai privesc. De la extaz la agonie, de la teorie la filozofie, de la prada la pradator si de la om la dansator. Ai mei m-au consolat si-au spus c-a fii bine, sa invat si mai mult caci totul depinde de mine. Cititorul, din cele citete, invata si nu uita, in viata nu conteaza triumful, ci lupta!.