martie, 2009

  1. Stie el ce stie, pacat ca nu stie si doamna…

    martie 6, 2009 by Andrei Sălăgean

    Categories: Fotbal, very funny | No Comments

  2. Statistici

    martie 5, 2009 by Andrei Sălăgean


    Categories: Poze | No Comments

  3. A fost odata ca niciodata Fat – Frumos cu procesoarele quad

    martie 4, 2009 by Andrei Sălăgean

    Demult , tare demult, pe cand puricele se potcovea cu 99 de ocale, sarea cale de 7 poste si intra in coliziune frontala cu World Trade Center, traia intr-o tara ca oricare alta un imparat poreclit de supusii sai Imparatul Verde (IV), ca o ironie subtila la adresa faptului ca nu ii pasa deloc de ecosistem.
    Imparatul avea, dupa cum se obisnuieste in povesti, un fiu, botezat la nastere Fat Frumos (FF) din motive deloc evidente.

    Intr-o buna zi, IV il chema in sala tronului pe FF si ii zise pe un ton condescendent:
    – Fiule, eu nu mai am mult de trait si va trebui sa trec fraiele regatului in mainile tale. Asa ca e timpul sa renunti la IRC, la playboy.com si la CounterStrike si sa imi dovedesti ca iti poti intemeia o familie. E timpul sa pleci in lume si sa iti cauti o mireasa pe placul tau, pt ca nu vreau sa pier fara nepoti, m-ai inteles?
    – Dar tata…
    – Sa nu te aud! Ti-am taiat accesul la internet. Game over! Pus in fata inevitabilitatii, FF se decise sa urmeze sfatul tatalui sau. Prima grija a fost sa treaca pe la grajduri si sa isi caute un bidiviu cu care sa plece la drum. Cu toate ca era lenes nevoie mare, feciorul nu era catusi de putin prost, ba chiar dimpotriva. Asa se face ca trecu nonsalant pe langa stalurile cu tablite pe care scria „Armasar pur-sange inside”, stiind ca are sa gaseasca o gloaba cu puteri paranormale undeva in fundul grajdului, intr-unul din stalurile paraginite aflate in penumbra. Si chiar asa se intampla.
    Calul era slab de I se vedeau coastele, de-abia statea in picioare, naparlea smocuri-smocuri, avea o respiratie fetida, ce mai, era vai de mama lui. Imaginea generala era completata fireste, de o atitudine vadit sinucigasa.
    – Tu nu te uiti la mine FeFe? Nu vezi ca mor de-ampicioarelea? Lasa-ma in durerea mea, ii zise calul tragand cu sete dintr-un Carpati fara filtru (total nerecomandat de Asociatia Animalelor Muribunde).
    – Nu-ti fa griji, replica dur FF, ma pricep la overclocking! La auzul acestor vorbe magice, calul cazu instantaneu intr-o transa adanca si FF se apuca sa il aduca la o stare de normalitate folosind tot felul de metode mai putin ortodoxe: pasta superconductoare de ovaz, masaj cu concentrat de aer rece, hipnoza bilaterala pt corectarea miopiei si socuri cu curent aproape continuu.
    In cele din urma, calul deschise ochii si zise cu voiciune:
    – I know kung fu!
    – Show me some, zise FF. [Matrix, anyone? :P]

    Sari calul in aer, se dadu de 3 ori peste cap, tasni pe usa grajdului si odata ajuns in curte batu mãr pe slujitorii care se ocupau pasnic cu plantarea de Viagra si „cânepã”. Preventiv…
    Se intoarse la FF si il intreba:
    – Ei , si acum incotro, FF?
    – Mergem la Ileana Cosanzeana (IC), zise acesta hotarat.
    IC era o tipa blonda (zicea ea) pe care o cunoscuse pe „pIRC” (IRC varianta cu porumbei) si care statea sufficient de aproape de castel incat nu exista log in instant-messaging, decat dimineata, cand porumbeii inca mai erau adormiti si aveau probleme cu evaluarea traiectoriei, trebuind sa fie lansati manual cu catapulta.
    Odata ajunsi la ea, FF constata cu uimire ca IC nu era de gasit. O cautã in casã, in gradina, in poiana, ea nicaieri. Obosit, se aseza la umbra unui corcodus sa se odihneasca si adormi. Se trezi insa brusc cand un porumbel in picaj il lovi sec in tâmplã.
    – „Incoming message”, anuntã tardiv calul, stând sprijinit de pom cu o scobitoare in dinti.
    – Neicã, o furã Zmeul pe IC, iti zic, o furã, balmaji sfarsit porumbelul, si spuse cã sã te duci sa o salvezi fuguta, ca altfel o sã pupe zmeul ce n-ai vazut tu in atatia ani cat ti-a fost prea lene sa te deplasezi pana la ea, mânca-ti-as ochii tai de tractorist!

    Si acestea fiind zise, porumbelul îsi dadu duhul. FF sari in picioare, se urca pe cal si nu se mai opri decat la fierarul satului.
    – Cu ce va pot ajuta?, le iesi acesta in intampinare serviabil.
    – Avem nevoie de arme, multe arme! – Nici o problema, replica impasibil fierarul. Puteti incerca aceasta minunata sabie laser cu alimentare pe USB…
    – Ceva portabil nu ai? Il intrerupse abrupt FF.
    – Am un buzdugan cu support pt memory stick, care se duce, loveste si se intoarce, dar nu tinem memorie pt el si din pacate fara memorie uita de ce a plecat si se duce… si se tot duce…
    – Dar sabia si scutul ala din colt, alea ce au?
    – Acelea sunt ale imparatului, tatal domniei voastre. A zis ca si-au facut datoria, a castigat destule batalii cu ele, acuma ca sunt vechi si tocite, e timpul sa devina open-source. Sunt gratis, dar nu ofer nici o garantie ca functioneaza.
    – Ce bine, o sa imi incerc norocul cu ele!

    Zis si facut. Lua FF scutul si sabia, incaleca si porni spre sãlasul zmeului. Mersera ei din zi pana in seara, si pânã ajunserã se facu un frig crunt, intuneric, si un vânt rece îi facu sa tremure din toate incheieturile.
    Fulgere sporadice luminau sporadic castelul din piatrã neagrã al zmeului. FF se îndreptã de spate si rãcnii cât îl tineau bojocii:
    – Am venit , zmeuleeeee, si incepu sa izbeasca frenetic in usa cu manerul sabiei, care îi afisa disperatã pe toata lungimea sabiei „Illegal Operation…”.
    Brusc, usa se deschise, izbindu-l pe FF in plinã meclã, in ciuda scutului care anunta calm „General Protection Fault in module woodows” si se facu bucati.
    – FF, ai venit?! Stiam eu…

    Verde si mãtãhãlos, zmeul era in sort si in tricou de bumbac pe care scria: „Swords don’t kill people. I do…”. In spatele lui, IC isi privea cu speranta salvatorul.
    – Zmeule, am venit dupa IC, rosti hotarat FF. Ce rãspuns alegi ?
    a) mi-o dai vie si nevatamata si ne lasi sa plecam
    b) ne luptam pe viatza si pe moarte
    c) Vadim Tudor
    d) castigi o excursie de vis in Bermude.
    -Ããããã….ãããã…… de! mormãi vexat zmeul.
    – Esti sigur? Poti sa intrebi publicul, sa suni un prieten sau sa alegi intre ultimele douã.
    – Nu, nu… de, sunt sigur ca e raspunsul corect.
    – OK. Ileana, hai s-o uschim!

    Si plecarã cãlare pe cal, si avurã o nunta de vis care durã 7 zile si 7 nopti. La sfârsitul celei de-a 7 nopti, un racnet inuman strabatu peretii camerei nuptiale.
    – Ingerasuleeee, poti sa imi explicit si mie ce e ASTAAA?!!!, scrâsni din dinti FF.
    – Ããããã, o nimica toata… o centura de castitate cu optocuplori, cu cheie pe 4096 de biti si codare euristicã alternativã. Te pricepi la hacking, sper…

    Categories: very funny | 1 Comment

  4. Nascut pentru a reusi!

    martie 3, 2009 by Andrei Sălăgean

           „Asta-i viata dragii mei…de azi mi-am gasit o noua preocupare. mi-am tras un blog”.Cu aceste cuvinte mi-am inceput eu viata pe blog, daca se poate numi si aceasta o viata. Timid, fara prea multe idei si cu multa vointa am inceput sa scriu. Nu era nici greu nici usor la inceput. Am abordat un stil destul de ciudat, asa mi se pare astazi cu taote ca stiu si acum ce imi trecea atuncea prin cap. Am mai dat putin din cute, am mai modificat cate ceva si a iesit cat de cat bine, asa sa imi placa mie. Dar de atunci a trecut 1 an. De atunci am scris 317 articole. De statistici il las pe d. diriginte sa se ocupe.
           Nu prea ma gandesc de ce mai continui, pentru ca stiu, e chiar foarte simplu. E ceva ce imi aduce satisfactie, ceva ce imi ocupa timpul la calculator, e o scuza cateodata, e o parte din viata mea aici. Tin minte o faza cand eram impreuna cu galeria inaintea unui meci cu steaua, de anul trecut(2-2). Era mai multa lume si la un moment dat unul se uita catre mine si striga „Hopa! Uite-l si pe scorbaciufermecat!” la care mai mult de jumate din cei care erau acolo se uita la mine si tipu continua „Da ma; nu-l cunoaste-ti? sa vezi ce blog tare are!” la care altul „Da ma, am citit si eu. Mersi ma! o fost super tare faza cu …”. Atunci imi dau eu seama ca ce fac nu e un lucru de nimic, nu e de aruncat. De aceea nici nu fac chestia aceasta pentru bani.
           Totusi intr-un an de scris sau de copy + paste, nimic nu mi-a fost mai greu decat sa aleg numele blogului. Cred ca am stat mai bine de o jumatate de ora numai sa ma gandesc. Prima data am vrut sa scriu intr-un cuvant Nascut pentru a reusi, dar era prea lung. Daca scriam Salagean Andrei, era deja personala treaba. Imi trebuia ceva care sa te faca sa casti ochi cand il auzi. Ceva ce sa nu fie prea prea dar nici nici. Si cum mie imi place la nebunie accentul ardelenesc asa ajuns sa fie ScorbaciuFermecat. Si asa a ramas pana astazi, si sper sa ramana pana la adanci batraneti.
           Si totusi mai era o intrebare, de care pana s-au plictisit multi au facut misto. De ce era „Nascut pentru a reusi!” si nu celelalte variante „nascut pentru alocatie” sau „nascut pentru organe”. De dinainte sa ma apuc de blog aveam ideea de Npar. Totul a inceput cand odata ma plimbam printr-un supermarket si am vazut cartea scrisa de Brian Souza „Nascut pentru a reusi”. Acuma sper ca peste vreo doi trei ani cand o sa ajung mai celebru ca el sa nu imi ceara drepturi de autor…sper. Gluma sau banc dar chiar mi-a placut titlul, cu toate ca nu am citit cartea. E ceva ce ma duce mai departe, ceva ce nu te poate lasa jos, e acel lucru care il facea pe van Damme sa se ridice de la podea cand avea ceva in ochi. Cand aud „Nascut pentru a reusi” sunt sigur ca voi castiga, stiu ca iau locul I, te face sa crezi ca esti cel mai tare chiar daca nu esti. E un mod de a te face sa crezi ca vei reusi, sa nu ai emotii, ca totul se va termina cu bine, totul e sa crezi. Cand pornesc la drum eu nu consum Gatorade . Bagi picioru’ in ea treaba si sti sigur ca vei reusi, ce naiba!
            Cu bune cu rele, cu mari cu mici si bineinteles de la facultate, eu sper sa ne revedem si peste un an, chiar mai multi si mai voinici. In continuare mai astept pareri de la voi despre blog despre ce ati vrea sa auziti si nu numai. Cat timp o sa fim sanatosi, apoi numa Nascuti pentru a reusi! o sa fim TOTI.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | No Comments

  5. Te miri de ce cauta unii pe Google !!!

    martie 2, 2009 by Andrei Sălăgean

           Asa din cautare in cautare, unii au ajuns si pe blogul meu. Numai ca ei nu au ajuns cautand Scorbaciufermecat. Intr-adevar unii au cautat, chiar Salagean Andrei…dar nu erau din Bistrita. Altii au accesat blogul de pe niste sisteme de oparere mai mult decat interesante. In continuare va prezint miracolele unui blog. Daca se intampla din intamplare pura sa si razi anunta-ma!

















    Categories: Creatii proprii, Hmmm..., very funny | No Comments