Tot respectul pentru „domnisorul” Chereji Mihai care pe parcursul celor 4 ani a fost mult, mult mai mult decat un coleg, a fost un prieten Adevarat, cu A mare de mana. El este cel care rezista cel mai bine la toate ironiile, tampeniile, prostiile si vorbele care i le scot pe gura. Bun simt si par lung imi vin prima data in gand cand ma gandesc la el, pentru ca la freza aia oribila din a 9-a de supreme-gay-lord nici nu vreau sa ma gandesc. Asa ca ba Mihai sa nu te puna naiba sa iti vinzi paru. Cu siguranta nu o sa uit momentul cand am compus programul pentru balul majoratului. Era 12, la amiaza, iar noi umblam prin oras sa cumparam ciorapi si nasturi ca sa facem papusi… Papusile ca papusile, dar noi trebuia sa mai si zicem ceva. Am tras o dusca din „marfa ruseasca incolora” si i-am dat bice. Pe langa faptul ca radeam ca niste prosti, sa nu va zic ce o iesit. Totodata el este si inventatorul celebrei replici „M*ie ficatului”, strigat de lupta nu alta. Bai Mihai naspa ca tu meri la alta facultate dar nu uita „prietenii adevarati nu se pierd”, nici macar in Cluj…old buddies, old friends, old school, old house. Iar lucrul care promit sa il fac si sper sa ma tin de cuvant, e sa merg la urmatorul lui concert (Escape From) si sa bat din palmute, si sa sar pentru ca sigur o sa cunosc melodia ;).
Toata stima pentur domnul diriginte Cosma Andrei, profesor de fizica, care a fost un om cu noi parca neconditionat. Cu toate ca la inceput ne-a luat cu liniatul caietelor la doua treimi de cotor si o treime de capat si ca motivarile se aduc in prima saptamana dupa ce ai revenit la scoala si cu cititul regulamentului de ordine interioara, ne-am linistit parca putin cand am observat ca vinerea dupa dirigentie aveam doua ore de fizica si dumnealui a tinut sa precizeze ca acolo ne intelegem noi. Daca era nevoie de o ora de fizica o sa facem noi in loc de dirigentie, dar si invers. Va las sa ghiciti…eu nu tin minte sa ne fii facut mai mult de doua ori, 3 ore de fizica continuu, dar dirigentie parca a fost. Mai ales cand trebuia sa dezbatem probleme esentiale ale elevilor postdecembristi: „Da’ noi de ce trebuie sa purtam uniforme?”, „Cum putem sa scapam de un anume profesor?” sau „La ce trebuie sa mai aduc bani? Da’ cati?( la care dupa 5 min) Da’ la aia de ce trebe sa aduc? Si cati trebe sa aduc? Da’ io parca stiu ca i-am dat!”. In orice caz, nu o sa uit cat traiesc eu testele de la ora de fizica. Nu erau mai mult de doua pe semestru, dar erau destule. De la doua pana la trei ore, incepea asa: Subiectul unu roman, unu arab, descrieti, desenati, explicati, deduceti, concluzii, unitati de masura folosite…5 arab, sa se defineasca sau sa se enunte: a), b), c),…f); Subiectul 2 roman, unu arab, Doua oglinzi stau inclinate la la 31 respectiv 67 de grade, jumatate sub apa, un sfert in vid si un sfert in aer. a) Daca cerul e senin, la ora 14:00, iar noi ne aflam la paralela de 37ᴼ13’24”, determinati inaltimea maxima unde poate ajunge un fascicul de lumina reflectat de oricare din cele 2 oglinzi pe blocul din apropiere(d = 453 cm)…d) Care oglinda e mai bine pozitionata pentru a crea fascicule divergente si de ce?…4 arab, Un vas din argint madagascarian e umplut nu foarte mult cu apa. Se introduce gheata industriala, apa calduta, apa clocotita, azot lichid si inca umpic de gheata, asa din ochi. Toate cantitatile sunt ideale. Si o singura intrebare. Daca e sa se formeze o pojghita de gheata la suprafata blidului, care e grosimea ei si in cat timp se topeste. Motivati raspunsul cu exemple din viata de zi cu zi. Puteti incepe sa rezolvati! Si te mirai de ce nu terminai. Bineinteles ca atunci cand ni le rezolva ora urmatoare, toate incapeau poate si pe o tabla si nu lua mai mult de jumatate de ora. Dar ca totul sa fie complet urmau notele…uai uai! Si bineinteles ca domnul diriginte stia sa aiba grija de noi prin „rotunjim nota totul peste intreg plus un punct”, si nu se intampla sa fie la cineva peste 10, ca sa nu iasa socoteala, totul era calculat dinainte parca. Oricum…”Multumim pentru puncte Domnu’ Diriginte!”. Multumesc pentru lectia de viata, multumesc pentru rabdarea care ati avut-o, pentru cealalta parte a obrazului, pentru cunostintele acumulate si pentur tot altceva ce nu imi vine in momentul acesta in minte. Multumesc!
O venit mama, a doua oara, si a zis sa inchid compu ca e tarziu…Continui maine, ca mai am de scris o gramada.
iunie, 2009
Tot respectul pentru:
iunie 14, 2009 by Andrei Sălăgean
Categories: Creatii proprii, Parerea Mea, Scoala, Tot respectul | No Comments
Banchetul de ieri
iunie 13, 2009 by Andrei Sălăgean
Nici nu am cuvinte sa va descriu. Extraordinar. Dupa cum spuneaun coleg „atunci cand esti cu prietenii te distrezi cel mai bine”, si chiar asa a si fost. 12 ore de distractie parca nu au fost de ajuns, as fi vrut mai mult insa nu cred ca ma mai duceau si pe mine picioarele.
Totul a inceput clasic. Adunati in fata la restaurant, lumea privea in dreapta si in stanga sa vada cum sunt imbracati ceilalti. Si cand zic lumea, ma refer la fete, ca noi baietii nu aveam nici pe naiba…98% eram la costum. Totusi dintr-o privire asa, am remarcat cateva fete, pe care nu le-am vazut intreg liceul si care erau, pe scurt, HOT. Apoi ne-am incolonat ca pe clasa a IV-a cand mergeam la muzeu si cu paharul de sampanie am intrat sa ciocnim cu toata spuma profesorilor si sa ne ureze succes, bafta, noroc si altele. Am luat loc, am mai ciocnit intre noi, iar cand sampania s-a terminat am reperat rapid canta cu vin rosu (bunatate de vin nu alta). A mai urmat o serie de fotografii si am inceput sa intram in pita, dupa cum se spune. Domnu’ Nascu a dat tonul luand la dans fete dupa fete de am crezut ca vrea sa intre in cartea recordurilor.
A inceput nebunia nu alta. Am mancat, am dansat, am sarit, ne-am invartit pana nu am mai putut. A venit si momentul trist cand am realizat ca totusi e ultima data cand suntem toti impreuna si am inceput sa ne imbratisam, sa ne pupam si sa ne juram ca nu ne uitam unii pe altii. Toata lumea a bocit mai ceva ca atunci cand tai ceapa, iar camasa mea sta martor, umarul drept inca mai are urme de rimel de la una dintre fete. Pentru toti era greu momentul. Pana la urma am trecut peste si am continuat distractia. Mi-a placut de fetele care stiau sa danseze asa calumea, nu numai sa se frece de tine, nu ca mi-ar displacea asa ceva, insa nu era momentul.
Am stat de vorba si d. profesor de geografie. O discutie de oameni intelectuali mai ales ca mandoi eram in stadiul de „oameni destepti”. Am multumit frumos, l-am felicitat pentru informatiile primite si lectia de viata, i-am transmis bafta mai departe cu generatiile ce urmeaza si m-am intors acolo unde era actiunea, ca noh ce era sa fac. Am mai ciocnit niste vin cu lumea de acolo, am gustat din peste, am mai dansat si ce sa vezi…deja era aproape 5 ceasul si trebuia sa plecam. Ne-am mai tras in 2 poze, ne-am imbratisat, ne-am pupat si am plecat.
Am ajuns acasa KO la picioare. Parca as fi fost la un concurs de mers pe cioburi si nici asa nu cred ca as fi fost mai obosit. Am luat instant, ca supa la plic. De neuitat e putin spus, cel mai important e ca am invatat fiecare cat de importanti sunt prietenii, PRICELESS!Categories: Ăsta-s ieu, Parerea Mea | No Comments
Tot respectul pentru:
iunie 11, 2009 by Andrei Sălăgean
Astzi am incheiat oficial cu liceul. A avut loc si premierea, numai vorbe de lauda pentru toata lumea. Fiecare in parte a fost cel mai bun dintre cei buni. Fiecare si-a gasit acel ceva ce trebuia sa gaseasca. Discursuri, diplome, premii, pupaturi, stransete de mana, lacrimi, emotii, caldura si multe altele. In acesti 4 ani am intalnit tot felul de persoane care mai de care mai…asa si pe dincolo cu care m-am inteles cat s-a putut de bine. In acest sens as dori sa adresez doua cuvinte la cateva dintre ele. Asa ca in ordine alfabetica:
Tot respectul pentru domnul profesor de franceza Avram Florin. Un om mare dar de statura mica. La prima vedere nu prea iti dai seama despre ce vorbesc. Si mie mi-a luat vreun an pana sa ma obisnuiesc. Este genul de profesor care nu are nevoie de manula dar te poate invata mai mult decat iti vine sa crezi. Numai din ce am observat eu stie vorbi franceza, germana, spaniola, italiana, latina si engleza. Eram ai de capul meu can am vazut prima data. Cu celebrele fraze, dintre care preferata mea „Eternitatea exista pentru ca voi sa invatati franceza!”, de-a lungul celor patru ani, m-am simtit obligat din respect sa fiu prezent la fiecare ora, cu toate ca nu sunt eu un elev de 10, nici de 9, poate nici de 8, dar nu asta conteaza ci o parte din lectia de viata primita.
Toate imbratisarile mele pentru Diana Boian. O colega cum nu am mai intalnit fete pana acum. Pastreaza partea aceea de copil din ea foarte, foarte bine si nu ezita sa o impartaseasca cu ceilalti. Genul de om care cand e fericit, e foarte fericit, dar cand e suparata…e chiar suparata, daca intelegeti ce vreau sa spun. Ea este cea cu care ma joc cu bila cand ceilalti nu au chef, cu cine imi impart mancarea, fac la mate si fac ture de teren( verbele le las la prezent). Tin minte o faza din clasa a 9-a cand a fost prinsa ca a copiat la teza la romana, insa spre disperarea mea a luat media la romana mai mare ca mine. Excludem faptul ca de atunci in colo aproape oricine a luat mai mult ca mine la romana, dar nici mie nu mi-a mai pasat. Asta ca o mica paranteza.
To ce am mai bun pentru unul dintre cei mai buni prieteni ai mei: Boizesan Cristina. Pe cuvant ca nici nu stiu de unde sa incep. Apoi de pe a 9-a cu venitu spre casa din anytime pe la 2 noaptea si nu mai puteam de ras, ea se pisa pe ea… Apoi ca odata am venit din berarie parca si bere -> burta -> vezica plina => intre masini. Cristina numai rade cand aude asta. Tot timpul zambeste, asta daca nu ii este foarte somn si pun capul pe masa. Da, da si sa nu uit de maicasa care ne-o dus curu mie si la Cristi 3 ani daca mi-s bune calculele. Ce sa mai zic de cand dadeam cu bulgari in geam sau aruncam cu bila, de era sa o pierd, doar ca sa mai iasa la o vorba, ca noh, vorba lui Nucu: suntem vecini, ne cacam in aceasi buda. Foarte tare frate au fost timpurile! si inca sunt.
Tot respectul meu pentru domnul profesor de informatica Candale Silviu. Bestiale orele de informatica, nu alta, dar in sensul bun al cuvantului. Stateam odata si vorbeam si am ajuns la concluzia ca daca aveam la fiecare materie un profesor de genul acesta, chiar puteam sa invat calumea. Cel mai mult am fost impresionat de metodele „implementate” si de felul de a se apropia de noi. Ca o mare parte din noi au profitat de bunatatea lui si au luat-o pe naspa e a doua treaba. Eu pana pe a 11-a sem. II eram ca sosul de rosii. Atunci am realizat ca informatica nu e grea si am inceput sa invat si eu mai cu raspundere. Tot la orele domnului Candale am auzit o gramada de bancuri care nu le stiam, impartind si eu la randul meu altele. Ne-a fost prezentata o metoda de ultima ora in materie de scos la tabla elevi: metoda ceasului. Te uiti la ceas, faci aria dintre pana mica si cea mare cu ajutorul unghiului scazi 4 inmultesti cu 24, totul la patrat si derivezi. Duci totul la limita iar apoi aplici Lagrange. Ideea e sa iti dea un numar de la 1 pana la n( nr. de elevi). A fost distractiv pana la sfarsitul clasei a 11 cand deja ne stia la toti numerele si era ceva de genul: „-Cristina, iesi la tabla! / -Dar nu ati zis un numar! / -Bine, 4 sa iasa la tabla…”, normal ca 4 era Cristina. Domn’ profesor era ceva de genu „sunt cel mai adevarat om cu voi, daca voi sunteti oameni cu mine!”. Inca imi pare rau ca noi, nu am reusit in totalitate acest lucru. Cu bune cu rele, cu cataloage in cap din cauza ca ma jucam Open Arena (Quake 3 Arena), cu atestatul luat, cu un bagaj de cunostinte despre Ubuntu, C++, PHP, Javascript, HTML si o poseta de bancuri calumea, eu ma bucur de toate orele de info si cu siguranta nu o sa le uit.Partea a II-a vine maine sau curand ca deja mi se inchid ochii si mi se face somn si mai e lume…
Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Scoala, Tot respectul | 1 Comment
zi de joi
iunie 10, 2009 by Andrei Sălăgean
Joi 10.06.2009. O zi de care o sa imi aduc aminte, dar nu ca si oricare alta. Multe lucruri s-au adunat saptamana aceasta, sper ca pana vineri seara la bal sa scap de ele. Pe langa aceasta, eu inca nu realizez ca am terminat cu liceul, si prefer sa nu o fac pentru o perioada. E un moment ciudat pe care il realizezi doar cand te aflii in aceasta situatie.
Acesti 4 ani minunati, au trecut rapid doar pentru ca avem noi memorie buna si pentru ca am avut multe momente memorabile ca si cabana de la Anies de pe a 9-a cu Silviu si Nucu, ziua lui Adi, Bianca si Cristi de la 4 season cu Alex si BGS, pe clasa a 10-a, setul de majorate de pe clasa a 11-a si continuarea pe a 12-a cu revelionul al Traian. Acestea ar fi doar o parte. Daca e sa ne luam dupa numarul de poze cu clasa 9,629 (14.5 GB), poti spune ca au fost destul de multe evenimente. Evenimente care o sa ni le amintim cu drag peste ani. Cel mia important lucru care e de facut, e sa nu ne rupem unii de altii. Sunt si unii care abia asteapta sa scape de altii, sa nu le mai vada „mutra” aia. Eu personal as vrea sa ii revad pe toti cat de des pot, nu am cu nimeni nimic.
Maine o sa fie lacrimi la festivitatea de premiere. Eu nu pot cu toate ca as avea motive. Unii, poate nu au motive dar pot. Cel mai dureros e cand realizezi ca puteai face mai multe, si nu te-ai gandit. Eu unul as fi vrut sa sparg un geam cu o bila. Era ceva si asta, dar au fost altele ca si atunci cand Traian nu m-a crezut ca imi intra un corn intreg in gura, sau cand am castigat campionatul de fotbal sau cand am facut sex cu una din colege in WC…glumeam, inca nu am facut asta, dar drept sa va spun mi-a trecut prin cap. Viata e lunga, avem timp sa recuperam insa anii din liceu sunt de nerecuperat.
Mai multe nu va mai spun ca timpul nu are rabdare nici cu mine. Si in timp ce am scris aceasta fraza mi-am adus aminte de un moment extraordinar care s-a intamplat astazi in clasa. Era pe la unu parca, si noi repetam pentru serenada. Cantam „Forever young” de la Alphaville. Mai uniti ca niciodata incercam fiecare sa dam ce aveam mai bun din noi, cu „mici” exceptii. La un moment dat, nu stiu cine a remarcat ca ceasul se oprise: „Uite, timpul are rabdare cu noi”, cu referire la fraza din Morometii. Intr-adevar, in 4 ani timpul si-a facut de cap cum a stiut el mai bine, mai ales in primele ore de franceza cu ceasul vechi(cu Donald Duck), acum i s-a facut parca mila de noi si a lasat-o mai moale. Bravo lui! si bravo noua ca nu l-am pierdut degeaba.Categories: Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments
Reguli de Bucuresti
iunie 9, 2009 by Andrei Sălăgean
Regula 1: In Bucuresti nu exista reguli.
Regula 2: Niciodata nu trebuie sa vorbiti despre faptul ca in Bucuresti nu exista reguli.
Regula 3: Orice portiune libera de asfalt constituie un loc ideal de parcare. In aceasta ordine de idei, faptul ca acea portiune de asfalt este in fata unei curti cu garaj, in mijlocul unei intersectii sau pe linia de tramvai, este total irelevant.
Regula 4: Oricine isi poate gasi un loc de parcare „platit” in jurul blocului, atata timp cat este primul care isi scrie pe asfalt numarul cu vopsea si isi monteaza gardulet de fier.
Regula 5: In Bucuresti nimeni nu are propriul lui loc de parcare. Primul venit e primul servit. De asemenea primul sosit are dreptul de a-si marca teritoriul cu urina.
Regula 6: In Bucuresti nu se aplica regula prioritatii de dreapta. Sau de stanga. Sau de mijloc. Prioritate are intotdeauna cel care are masina mai mare si un levier in portbagaj.
Regula 7: In Bucuresti toate semnele de circulatie sunt adresate exclusiv soferilor din provincie.
Regula 8: Niciun sofer din provincie nu are ce cauta in Bucuresti. In cazul identificarii unui sofer din provincie se depaseste pe dreapta, se claxoneaza si se deschide geamul la jumatate pentru intimidare.
Regula 9: Claxonatul este un semn de apreciere prin care doi soferi se saluta si isi comunica unul celuilalt faptul ca si-au remarcat masinile.
Regula 10: Benzile sunt facute doar pentru biciclisti. Ce om decent ar putea sa conduca o masina printre doua linii paralele?!
Regula 11: Adevarata semnificatie a culorilor de la stop este Rosu: in principiu opresti, insa regula poate fi incalcata de Salvare, Pompieri, coloane oficiale si tineri intre 18 si 20 de ani sau de cei care nu poseda permis de conducere dar totusi se afla la volan.
Galben: in principiu ai voie sa treci mai departe, insa doar daca ai peste 200 de km/h, iar masina este tunata si are jenti de aliaj cu spite.
Verde: treci, insa nu in mod obligatoriu, putand si sa tragi un pui de somn. Daca totusi nu ai plecat de la stop in 10 secunde de la aprinderea becului verde inseamna ca estid e acord sa suporti consecintele.
Regula 12: Nicio masina cu girofar nu se grabeste de fapt sa ajunga undeva, decat cel mult sa ia comanda de la pizza. Ce rost are ca altii sa manance pizza in timp ce tu stai blocat in trafic.
Regula 13: Femeile nu deosebesc stanga de dreapta, nu conteaza deci ce mana folositi pentru a le semnala o eroare.
Regula 14: Abtibildurile cu bulgari de foc, siglele de mercedes si crucile agatzate de oglinda cresc personalitatea masinii si implicit sansele de a avea prioritate candva.
Regula 14 si 1/2: Niciodata nu poti avea destule cruci, icoane si matanii agatate de oglinda retrovizoare.
Regula 15: Absolut toti pietonii sunt cretini si nu stiu de fapt ce vor sa faca cu viata lor.
Regula 16: In lunile calde este absolut obligatoriu mersul cu toate geamurile deschise, aerul conditionat pornit si muzica (preferabil manele sau Parazitii) la maxim.
Regula 17: Semnalizarea schimbarii directiei de mers este rezervata strict incepatorilor, femeilor si soferilor din provincie.
Regula 18: Orice conflict in trafic poate fi rezolvat amiabil cu sabii topoare si cativa prieteni chemati prin telefon.
Regula 19: Linia de tramvai este o pista secreta de accelerare.
Regula 20: Toti cei care spun ca nu blocheaza intersectia, blocheaza intersectia.
Regula 21: Statia de troleu este un loc ideal de parcare pe timp de ploaie pentru ca are copertina.
Regula 22: Orice daune produse masinii in trafic se raporteaza la politie folosind parola secreta „Asa am gasit-o de dimineata in parcare”
Regula 24: Orice blocaj in trafic este vina exclusiva a primariei care nu este in stare sa administreze drumurile mai bine.
Regula 25: Oricine nu este de acord cu aceste reguli este pieton, femeie sau sofer din provincie.
Categories: la grămadă, very funny | No Comments