‘Scorbaciufermecat’ Category

  1. 10 ani

    martie 3, 2018 by Andrei Sălăgean

    În urmă cu 10 ani am creat un monstru. După cum am mai zis și cu alte ocazii, în timp ce mă plimbam prin Kaufland, am văzut o carte care avea titlul „Născut pentru a reuși” și mi s-a părut interesant, nu-i nimic de zis mai mult. Scorbaciufermecat e doar interfața pentru demonul care conduce din umbră. După 10 ani, într-adevăr scriu mai puțin pe blog, povestesc mai puțin despre scorbaci dar trăiesc totul mai intens după ceea ce credeam eu la un moment dat că e doar un moto. Mă hrănesc din reușitele mele atâta timp cât nu se întâmplă invers. În urmă cu mai bine de doi ani, în vara lui 2015, eram pe o plajă din Muntenegru, ascultam marea și chiar mă gândeam și îmi pregăteam momentul când o să pun scorbaciu-n cui. (nu în poza de mai jos)

    „Ei, Ionica, multe zice omul! raspunse femeia fara sa-l mai priveasca. Cand s-a putut n-ai vrut; cand vrei tu nu se mai poate.” – Ion, Liviu Rebreanu

    Mă bucur foarte mult că am reușit să țin blogul sus în toată perioada aceasta de facebook și încet dar sigur aș vrea să-l fac și mai bogat. Vorba aia cu prietenii și dușmanii și pe care îi ții mai aproape. Hai că ne mai auzim și mai vorbim. numa bine.


  2. Legenda scorbaciului

    martie 3, 2013 by Andrei Sălăgean

              Legenda spune că în urmă cu mai mult de 5 ani, într-un magazin Kaufland de la marginea orașului Bistrița, a apărut scorbaciul cel fermecat. N-a fost ceva special, nimic neobișnuit, totul a fost pentru că trebuia să fie. Și de atunci și până azi a devenit tot mai puternic și mai fermecat.

             Legenda spune că cel care va reuși să mânuiască acel scorbaci care este și fermecat, va reuși, dar pentru asta trebuie să fie și născut. Pentru a stăpâni un astfel de scorbaci, e ușor la început, dar pe măsură ce timpul trece, rădăcinile lui cresc și capătă putere mai mare. Și puterea ajunge la capetele lui și se răspândește necontrolat. „Unul nu folosește acest scorbaci, fără a-i cunoaște limitele!”

              Legenda mai povestește și despre partea neagră a fermecatului. „Cel care-l va lua primul în mână, va renunța la ceva ce se pricepe pentru a putea deveni bun la altceva.” scrie pe mânerul scorbaciului. Țin minte că am ignorat acest mesaj și doar anul acesta mi-am dat seama. Nu-i ușor să ai sub control așa ceva și timpul trece mai repede atunci când acesta e activ. În cazul în care nu știați, din cauza aceasta am început să încărunțesc. După un timp acesta reușește să îți afecteze și somnul făcându-ți-l valabil doar pentru cazul în care ai fi fraier. Unul din semnele după care recunoști un purtător de scorbaci e pantoful agățat la chei.

              Legenda spune că scorbaciul e fermecat de la început până la sfârșit și poate fi controlat doar de persoane din partea bună a Romaniei. Anul acesta sunt 5 ani de când îl am și de mai bine de un an, caut „să-l pun în cui”. Unul va putea să lase scorbaciul fermecat doar atunci când va reuși să facă ceea ce pare că nu poate reuși. Legenda scorbaciului spune că Scorbaciul Fermecat există atâta timp cât cineva înțelege că acesta există!


  3. Ori cea, ori hăis

    iulie 21, 2010 by Andrei Sălăgean

             Acesta este momentul adevărului pentru Sălăgean Andrei. Până acum, probabil l-ați văzut în mai multe ipostaze, în diferite momente, dar niciodată ca și acum. A sosit momentul să arate că într-adevăr e Născut pentru a reuşi.
             Nu-l cunosc eu de foarte mult timp pe Andrei, dupa cum îi spun unii, sau Sălă, dupa cum îi spun alții, dar știu un lucru sigur: nu se va da bătut până ce treaba care o face nu iese așa cum trebuie. „O dată ce s-a pornit, nu se mai oprește.” Și atunci o să vă intrebați, ce e așa mare lucru? / „Care-i faza?”.
             Începutul. Aceasta e cea mai grea parte. Să știe el că e acolo cineva care îl susține, cineva care crede că el o să reușească. Sălăgean Andrei are multe idei, dar puține le pune în practică. În zilele ce urmează o să aflați voi de la el totul… sau nimic. Ori a găsit X-ul din problemă, ori s-a uitat în spate la carte, a luat răspunsul și s-a apucat de altă problemă.

    Scorbaciufermecat
    scrie scaun de taur
    din 03.03.2008

  4. A fost o dată

    mai 2, 2010 by Andrei Sălăgean

    Şi a fost o dată când iepuraşul şi-a pierdut minţile. Şi cu toate că au trecut ani şi ani, lucrurile tot nu s-au schimbat. A fost o perioada aşa, ca un roşu spre alb. Era un fel de două feluri. Era precum ceapa, foarte bună dar iţi lasă un gust şi un miros ciudat în gură. Era ca o glumă proastă, majoritatea lumii râdea iar o persoană nu. Era ca o haină bună la care te deranjează eticheta. Era ca o pată de ketchup pe o bluză kaki. Dar, nimic nu se pierde, totul se transformă.

    Şi cu toate că era destul de isteţ, iepuraşul tot nu putea rezista tentaţiei. Avea de ales între morcovi şi spanac. Majoritatea s-ar fi orientat către morcovi, dar nu şi iepuraşul nostru. Nu, lui îi trebuia să le aibă pe amândouă. Morcovi sau spanac, portocaliu sau verde, azi sau mâine, a fi sau a nu fi. Din nefericire a intrat într-o buclă de unde nici azi nu a ieşit.

    Şi într-o seară când se întorcea din barul dintre plopii înalţi, a ridicat o sprânceană. Apoi pe cealaltă. Apoi le-a lăsat pe amandouă. A scos din buzunar un morcov şi a început sa ronţăie în timp ce se gândea la „nemurirea sufletului”. Citise cu o zi înainte un rezumat. Ajunge la capătul pădurii şi era seara aşa că se pune sa doarmă. A spus el ceva înainte să adoarmă şi apoi a închis ochii.

    Scorbaciufermecat
    scrie scaun de taur
    din 03.03.2008

  5. Iepuraşul coconaş

    aprilie 9, 2010 by Andrei Sălăgean

    Trecuse mai bine de jumătate de an de când iepuraşul s-a mutat în pădure şi înca nu ştia cu adevărat ‘care-i şpilu’. Îi ştia aşa din vedere pe lup şi pe vulpe dar ştiţi voi vorba aceea ‘Fereşte-mă Doamne de prieteni, că de duşmani mă păzesc singur’. Şi aşa de mari erau copacii, şi aşa de lungi erau potecile că odată a întârziat . Şi timpul trecea şi Făt-Frumos creştea… şi se trezeşte iepurele într-o bună zi fără haine.

    Iepuraşul era destul de diferit de celelalte animale din pădure. Pe lângă bârlogul lui care era destul de mişto la vremea când a fost făcut, mai era ceva. Ceva ce nu se putea descrie în cuvinte sau aşeza pe coala A3. Era acel sentiment care îl făcea mulţumit, acea aură care nu dădea damage şi nici nu sclipea la lună plină. Era şi cu siguranţă nu va dispărea. Cel puţin, aşa şi-a propus iepuraşul atunci când a ajuns în pădure. Timpul îşi va spune cuvântul.

    Dar se face târziu şi mâine, iepuraşul are şcoală. Să stiţi că nu-i uşor la şcoală. Şi iepuraşul ştia un singur lucru: EL să fie primul. Avea el destul de multă voinţă şi caracter însă se pierdea mult prea uşor în lucrurile mici. Îşi dorea să le facă pe toate, dar pădurea-i mare iar timpul nu stă după tine. Iepuraşul nu se dă bătut niciodată, pentru că ştie un secret: are Super Puteri !

    Scorbaciufermecat
    scrie scaun de taur
    din 03.03.2008