‘Parerea Mea’ Category

  1. Prietenii cei mai buni

    ianuarie 29, 2013 by Andrei Sălăgean

             Am cei mai buni prieteni din lume. Ei nu mă lasă niciodată la greu, ei știu ce e bine pentru mine și mă păzesc de cele rele. Ei sunt cei pe care îi recunoști la nevoie. Dar dintre toți, doar unul mă ajută cu mâncarea. Doar unuia îi pasă de ceea ce mănânc eu. El se asigură ca mâncarea să nu fie stricată, alterată, mucegăită, acrită, înverzită, urât mirositoare sau expirată. El este cel care face sacrificii pentru mine și ia prima îmbucătură din slănină, jumeri, brânză, salam, hrean, pizza, prăjitură și altele. Oricând o roșie poate fi stropită prea mult, un castravete adus din altă țară sau un ardei „cam” uscat. Și ca orice mâncare, niciodată nu e stricată doar puțin la suprafață, la început sau într-o parte, mâncarea trebuie verificată constant de la început până la sfârșit, de fiecare dată când o scot din frigider. Am cei mai buni prieteni și mă mândresc cu ei!


  2. Că tot veni vorba

    septembrie 21, 2012 by Andrei Sălăgean

             E vorba despre momentul acela în care stau și mă gândesc dacă, „o să reușesc oare așa?”. E o întrebare care mi-o pun ca să pot să mă pun la somn după. Și stau așa aiurea și mă gândesc la cai verzi pe pereți, îmi fac planul și aștept și apoi adorm. Îmi imaginez totul, de la primul minut de când mă trezesc până peste 5 luni când voi fi deja acolo. Și o să stau undeva jos, și o să mă uit undeva și o să savurez momentul. Îmi place tare mult să visez înainte să mă pun la somn. Și apoi mă trezesc a doua zi, fără nici un chef să mai fac ceva și câteodată mă întreb, oare o să reușesc așa?


  3. Spiritul Crăciunului

    decembrie 21, 2011 by Andrei Sălăgean

    Spiritul Craciunului vine in fiecare an cam in aceasi perioada cu lerul lui Hrusca si ne facem sa ne simtim bine. Mie imi place sa ma gandesc la acest „spirit”, ca la o „raceala buna”: ori o ai, ori nu o ai, dar macar se poate lua.

    Anul acesta, parca a fost mai diferit. Fiind la Cluj si nu acasa, nu am avut ocazia sa am de-a face cu toate treburile casei, cu toata agitatia. Imi place sa ma gandesc la ele ca la „raul necesar”. Sunt multe lucruri care trebuie sa le fac, dar nu imi plac, dar le fac si de cele mai multe ori ma simt bine dupa. Sa fim seriosi, cui ii place sa spele vasele, sa aspire, sa stearga praful, sa bata covoarele etc.? Poi nici mie.

    Intr-una din zilele acestea mergand la cumparaturi, spiritul Craciunului s-a gandit sa vina cu mine. Si ca un copil mic cu bani la indemana, mi-am luat de toate: banane, portocale, napolitane, bomboane etc. Imi place sa ma gandesc la aceste produse ca si cadouri ce le primeam cand eram mic. Si am iesit din magazin si era frig afara, se pregatea sa ninga si aglomeratie pe strada si beculete multe la geamuri.

    Mi se parea ca ceva lipseste si chiar asa era. Caminul e si el o casa, dar nu e acasa. Imi trebuia si mie sa spal o lustra, sa o  vad pe mama cum se agita sa termine prajiturile, tata sa termine cumparaturile sau pe fratele meu cum ajuta si el sa terminam mai repede. Imi era dor de ceea ce nu imi placea. Imi place sa ma gandesc la aceast lucru ca la ceva ce are de-a face cu spiritul Craciunului.


  4. Grey

    noiembrie 22, 2011 by Andrei Sălăgean

             M-am întors azi de la laboratoare, am mâncat și am sunat câteva persoane să văd de una alta. M-am pus apoi și am ascultat melodia aceasta. Am pus capul pe birou și am încercat să adorm acolo, așa cum eram. Sunt puțin obosit, dar nu mă deranjează. Sunt destule alte lucruri care să mă deranjeze, dar azi am avut o zi bună. După cum ar zice Dexter( a lui Tartakovsky, nu celălalt), astăzi a fost o zi bună pentru știință, dar numai o parte, celaltă parte a fost așa-și-așa. Nu prea face sens ce zic( acum dar și în general).
             Era undeva o vorba zilele acestea că, oamenii care nu te sună, înseamnă că o duc bine. Și am stat umpic și m-am gândit. Apoi am revenit iar la ale mele. Încet, încet se apropie și EBEC-ul, evenimentul la care sunt coordonator. Mai mult sau mai puțin, am reușit. Mai multe o să pot să vă zic fie duminică noaptea, cand o să mă întorc de la after-party, fie luni dimineața. Pentru mine a fost o experiență interesantă din care am învățat multe și am avut ocazia să mă dezvolt. În ultima vreme a început să îmi mai placă o zicală: „Doar timpul va spune dacă am avut dreptate sau nu!”. Cam așa stă treaba, întrebări?


  5. The perfect woman

    noiembrie 7, 2011 by Andrei Sălăgean