‘Parerea Mea’ Category

  1. Prietenii cei mai buni

    January 29, 2013 by Andrei Sălăgean

             Am cei mai buni prieteni din lume. Ei nu mă lasă niciodată la greu, ei știu ce e bine pentru mine și mă păzesc de cele rele. Ei sunt cei pe care îi recunoști la nevoie. Dar dintre toți, doar unul mă ajută cu mâncarea. Doar unuia îi pasă de ceea ce mănânc eu. El se asigură ca mâncarea să nu fie stricată, alterată, mucegăită, acrită, înverzită, urât mirositoare sau expirată. El este cel care face sacrificii pentru mine și ia prima îmbucătură din slănină, jumeri, brânză, salam, hrean, pizza, prăjitură și altele. Oricând o roșie poate fi stropită prea mult, un castravete adus din altă țară sau un ardei “cam” uscat. Și ca orice mâncare, niciodată nu e stricată doar puțin la suprafață, la început sau într-o parte, mâncarea trebuie verificată constant de la început până la sfârșit, de fiecare dată când o scot din frigider. Am cei mai buni prieteni și mă mândresc cu ei!


  2. Că tot veni vorba

    September 21, 2012 by Andrei Sălăgean

             E vorba despre momentul acela în care stau și mă gândesc dacă, “o să reușesc oare așa?”. E o întrebare care mi-o pun ca să pot să mă pun la somn după. Și stau așa aiurea și mă gândesc la cai verzi pe pereți, îmi fac planul și aștept și apoi adorm. Îmi imaginez totul, de la primul minut de când mă trezesc până peste 5 luni când voi fi deja acolo. Și o să stau undeva jos, și o să mă uit undeva și o să savurez momentul. Îmi place tare mult să visez înainte să mă pun la somn. Și apoi mă trezesc a doua zi, fără nici un chef să mai fac ceva și câteodată mă întreb, oare o să reușesc așa?


  3. Spiritul Crăciunului

    December 21, 2011 by Andrei Sălăgean

    Spiritul Craciunului vine in fiecare an cam in aceasi perioada cu lerul lui Hrusca si ne facem sa ne simtim bine. Mie imi place sa ma gandesc la acest “spirit”, ca la o “raceala buna”: ori o ai, ori nu o ai, dar macar se poate lua.

    Anul acesta, parca a fost mai diferit. Fiind la Cluj si nu acasa, nu am avut ocazia sa am de-a face cu toate treburile casei, cu toata agitatia. Imi place sa ma gandesc la ele ca la “raul necesar”. Sunt multe lucruri care trebuie sa le fac, dar nu imi plac, dar le fac si de cele mai multe ori ma simt bine dupa. Sa fim seriosi, cui ii place sa spele vasele, sa aspire, sa stearga praful, sa bata covoarele etc.? Poi nici mie.

    Intr-una din zilele acestea mergand la cumparaturi, spiritul Craciunului s-a gandit sa vina cu mine. Si ca un copil mic cu bani la indemana, mi-am luat de toate: banane, portocale, napolitane, bomboane etc. Imi place sa ma gandesc la aceste produse ca si cadouri ce le primeam cand eram mic. Si am iesit din magazin si era frig afara, se pregatea sa ninga si aglomeratie pe strada si beculete multe la geamuri.

    Mi se parea ca ceva lipseste si chiar asa era. Caminul e si el o casa, dar nu e acasa. Imi trebuia si mie sa spal o lustra, sa o  vad pe mama cum se agita sa termine prajiturile, tata sa termine cumparaturile sau pe fratele meu cum ajuta si el sa terminam mai repede. Imi era dor de ceea ce nu imi placea. Imi place sa ma gandesc la aceast lucru ca la ceva ce are de-a face cu spiritul Craciunului.


  4. Grey

    November 22, 2011 by Andrei Sălăgean

             M-am întors azi de la laboratoare, am mâncat și am sunat câteva persoane să văd de una alta. M-am pus apoi și am ascultat melodia aceasta. Am pus capul pe birou și am încercat să adorm acolo, așa cum eram. Sunt puțin obosit, dar nu mă deranjează. Sunt destule alte lucruri care să mă deranjeze, dar azi am avut o zi bună. După cum ar zice Dexter( a lui Tartakovsky, nu celălalt), astăzi a fost o zi bună pentru știință, dar numai o parte, celaltă parte a fost așa-și-așa. Nu prea face sens ce zic( acum dar și în general).
             Era undeva o vorba zilele acestea că, oamenii care nu te sună, înseamnă că o duc bine. Și am stat umpic și m-am gândit. Apoi am revenit iar la ale mele. Încet, încet se apropie și EBEC-ul, evenimentul la care sunt coordonator. Mai mult sau mai puțin, am reușit. Mai multe o să pot să vă zic fie duminică noaptea, cand o să mă întorc de la after-party, fie luni dimineața. Pentru mine a fost o experiență interesantă din care am învățat multe și am avut ocazia să mă dezvolt. În ultima vreme a început să îmi mai placă o zicală: “Doar timpul va spune dacă am avut dreptate sau nu!”. Cam așa stă treaba, întrebări?


  5. The perfect woman

    November 7, 2011 by Andrei Sălăgean


  6. O vorbă nouă

    October 15, 2011 by Andrei Sălăgean

             “Ce-a fi, a fi, dar și de calcă vreunul pe bec!”


  7. Despre mine

    October 1, 2011 by Andrei Sălăgean

             După cum era o vorbă mai veche, minele sunt locurile unde lucrează minerii. Astăzi am ales să nu discut despre ei, dar o să vă zic o altă poveste. Sper să fie mai interesantă.

             Unul dintre primele mele principii după care îmi “trăiesc” eu viața este fost: “Speranța moare ultima!”.Sincer nu mai țin minte de unde sau de la cine l-am luat, dar încă îl mai am la startup pe primul pe telefon din liceu. Cât timp mai era speranță, cât timp se mai putea face ceva, eu nu mă dădeam bătut. Nu mă lăsam așa ușor, creierul meu trebuia să știe că încă se poate și eu mergeam înainte. Și-am ajuns să fiu mai puternic așa. Dar nu așa a început totul.

             Când eram mai mic, prin clasele primare, eram tare rău. Eram un miștocar care nu prea și-a ales cei mai buni prieteni. Pe vremea aceea erau calificative în loc de note așa că nu se putea face o diferențiere exactă între elevi. Cu toate acestea la ședințe, învățătoarea le tot zicea la ai mei că pot mai mult, că ar trebui să fiu mai serios, că dacă vreau pot. La fel s-a întâmplat și mai târziu pe clasele 5-8. Diriginta și profesoara de matematică îmi tot ziceau că pot mai mult. Sincer, nu prea mă interesau lucrurile acestea, până ce am ajuns în liceu. Aici a intervenit orgoliul și încă ceva de care o să vă povestesc altă dată.

             Am început clasa a IX-a cu un 3 și un 4 la matematică, elev care în generală mergeam an de an la olimpiadă. Știam că pot mai mult, și alții știau că pot mai mult, trebuia să arăt că pot mai mult. Le-am arătat că pot mai mult. An de an mi-am propus să îmi cresc și media generală. Am ajuns de la a fi sub media clasei până la locul II. Atunci mi-am dat seama că sunt născut pentru a reuși. De ce? Pentru că pot, pentru că vreau și pentru că nu mă dau bătut ușor. Orice ar fi, știu că o să reușesc, atâta timp cât există speranță, atâta timp cât cineva crede în mine.

             Andrei cel NPaR trebuie doar trezit și se ocupă de treabă. Și nu e orice persoana care atunci când e beat poate face orice pentru că are curaj. Mai sunt și momente când uit de ce? sau cum? fac ceva anume. Sunt momente când pur și simplu uit cum te cheama, dar nu asta e ideea. Trebuie doar să-mi regăsesc încrederea din mine.


  8. Pentru că-mi plac comparațiile

    September 10, 2011 by Andrei Sălăgean

             La început a fost ca și examenul auto. Tot încerci până îl iei. Dacă nu din prima, atunci din a doua… până la urmă tot îl treci.

             Apoi, după o vreme, a devenit ca o mâncare tare bună. Nu-ți venea să-ți strici gustul din gură cu altceva după ce ai mâncat din ea.

             Acum seamănă mai mult cu faima și banii. Vreau să ajung acolo însă trebuie să fac niște sacrificii importante. Există și partea fericită când ai putea câștiga la loto, puțin probabil totuși.


  9. Când Batman nu mai e.

    August 25, 2011 by Andrei Sălăgean

             Când Batmna nu mai e, nu e bine. Dacă până și Batman a ajuns să nu mai iasă afară, atunci știi că ceva nu e bine. Cine o să mai salveze situația? Și stai și te gândești așa aiurea, cam ca de obicei, dar te găndești ce o să fie? Robin nu are ce să facă singur, e doar Robin. Sună aiurea pentru că așa e. Știu că-s eu mai aiurea, dar așa e, chiar țin la eroul meu. Ăsta e secretul meu, el mă ajută să reușesc! Când ceva nu merge sau nu-mi iese stau și mă gandesc, oare ce ar face Batman? Cum ar rezolva el situația? Cum ar face el ca să reușească? Batman are și el treburile lui. Poate până la urmă o să rămân eu cu tot ce am învățat de la el și mi-oi vedea de treaba mea. Curând va trebui să apară și Super S. 🙂

    [mă duc să citesc niște bancuri]

  10. As the title says…

    August 17, 2011 by Andrei Sălăgean