‘din SUA’ Category

  1. America #8 – Andrei

    iulie 23, 2010 by Andrei Sălăgean

             -Si pe amandoi va cheama Andrei?
             -Da.
             -No bine atunci! Du-te si termina-ti treaba in spate!

             Cu vreo doua ore in urma de asta… stateam si eu in pat pe acelasi laptop de pe care scriu si acuma si care nu este al meu. Sunt intrat de pe stik pe Ubuntu, dar nu aceasta era ideea. Ca si acuma, si atuncia scriam pe blog, ascultam muzica si mai verificam una alta. Liniste totala in camera pana cand imi suna mie telefonul( Prietenii stiu de ce!). Ma uit, numar care nu imi era in agenda, pasez telefonul la un prieten din camera ca stiam ca asteapta un telefon de la un loc de munca unde daduse numarul meu. Vorbeste, vorbeste iar dupa ce termina, cu o fata zambitoare, imi zice ca l-au chemat la lucru. Se-mbraca si pleaca iar eu ma intorc la treaba mea.
             Suna iar telefoanele ca dracii, vin milioanele cu sacii. Ma uit, numar care nu era in agenda, raspund:
             – Ce faci mai Andrei, ai adormit? Eu stau aici si te astept de mai bine de o ora si tu nu vii? (managerul)
             – Poi azi era ziua mea libera…
             – Si te-am sunat si ai zis ca vii. Poi ce facem acuma???
             – Cand m-ai sunat? Ca nu m-ai sunat!
             – Acuma ma faci nebun? Adica eu nu stiu ce fac?
             – Tu nu m-ai sunat … (gata, gata sa il fac nebun) Vin si iti arat pe telefon
              … inca ceva despre lucru…
             – Poi mai vii azi la lucru sau nu?
             – Da, vin.
             – In cat timp ajungi?
             – In jumatate de ora.
             – Bine.

             Inchid telefonul, incep sa ma imbrac in timp ce murmuram printre dinti lucruri „frumoase” despre manager. Bag totusi numarul in agenda si ma uit daca m-a mai sunat, asa la misto. Șoc! Messi la Real Madrid! si chiar m-a mai sunat. Apoi imi dau seama ca defapt a vorbit cu colegul meu de camera, pe care tot Andrei il cheama. Cand sunt aproape gata de iesit intra Andrei gafaind si-mi zice:
             – Vezi ca defapt pe tine te-a sunat manageru. Pe tine te vrea la lucru…
             – (Mdea!)…
             In pas alert pornesc spre serviciu. Nu merg nici 100m ca opreste o masina si o tipa imi zice ca daca nu cumva intarzii la lucru de ma grabesc asa. UAU! adica chiar UAU!. Pana ce m-a lasat undeva aproape de serviciu, nu am lasat-o din multumiri. Fuga, fuga mai traversez 2 strazi si ajung. Intru si fara sa respir:
             – Deci in primul rand imi cer eu scuze… ca mai am un coleg de camera care…
             Si uite asa am ajuns de unde am pornit. A fost o zi loco, dar funny in acelasi timp.


  2. America #7 – Totul a inceput de la o ceapa

    iulie 19, 2010 by Andrei Sălăgean

             Asa pe scurt, va spun ca aseara, pentru prima data si in exclusivitate, am mancat bine. Am mancat bine pentru ca am mancat romaneste.
             Venind de la lucru, lipsit de chef si de orice altceva, dar mai ales cu stomacul gol, ma gandeam la „ce oi pune in blid”. Si imi era mie pofta asa de o ceapa. Si de aici a pornit totul. Am mai bagat o rosie, niste branza, niste mustar… mai lipsea slanina… care era in bagaj de cand am venit. Deja aveam gura apa. Am ajuns acasa si de aici directia la supermarket. Am luat de toate si am tras o masa ca-n povesti.
             Cireasa de pe tort a fost bineinteles slanina cu ceapa. Am terminat de mancat si eram in al noualea cer. Ma tineam cu mana de burta si mai dadeam cate o ragaiala :)). Ma simteam implinit. Apoi mi-am adus aminte ca asa mancam acasa cu tata si… noh, dar… trec ele 5 saptamani. Pana data viitoare numai bine.


  3. America #6 – Sunt înconjurat de oameni competenți

    iulie 11, 2010 by Andrei Sălăgean

             N-am mai scris de ceva vreme, ca nu am avut ce, si azi mi s-a facut pofta. O pofta deaia mare ca si pofta de ciorba de fasole cu ceapa. Asa de tare mi s-a facut chef ca am inceput sa fug spre casa sa scriu. Si am fugit vreo 15 min.
             Pe aici e vreme faina, cand nu ploua. Iar atunci cand ploua, afacerile nu prea merg. Dupa 4 iulie, s-a cam rarit lumea si e „slow”. Nu am mai mers nici pe la pizza desi mi-e foarte dor sa mai „arunc” cu aluat pe acolo. Saptamana viitoare iau si eu primul meu salar.
             Deja nu mai mi-e jena si am inceput si eu sa ma servesc din stanga si din dreapta cu inghetata sau altele. De 4 iulie am luat la greu. A fost lume de nu puteai sa zici „How are you?”. Americanii astia au o obsesie cu intrebarea asta. Toata lumea da acelasi raspuns, toti sunt ok. N-a zis unul ca il dor picioarele, sau ca nu are bani, sau ca o duce rau, etc.
             Maine am liber. In mare parte si pentru ca e finala CM. Hai Spania! Maine mai caut si de lucru. Azi am completat 240 de interbari la un chestionar pentru postul de casier la o brutarie. Pur si simplu eram curios pana unde o poate duce cu intrebarile. Apoi mi-am dat seama ca incep sa se repete si probabil incerca sa vada daca nu fac deja pe robotul. Inca o chestie ce am uitat sa v-o spun a fost de una din zile cand am fost la arcade. O sala deaia mare cu jocuri si castigi tichete si le schimbi in premii. Am spart vreo 8 dolari ca ma enerva cum niste copchii aveau un brat si eu… le tineam cu o mana. Am mai revenit dupa cateva zile, am juat de 25 de centi si am castigat 3 gume „de foc” cica. Am tot ras de guma pana ce a inceput sa ma arda ca naiba. Si am zis ca nu o arunc ca doar am jucat pentru ea. A doua zi stateam pe WC si meditam asupra deciziei gresite. Pățești!
             In incheiere va salut pe toti si sper, sper ca urmatorul post sa fie de pe noul meu laptop. Doamne ajuta! Deja m-am hotarat asupra modelului, doar banii sunt o problema. Dar vorba aceea, „Noi să fim sănătoși!”


  4. America #5 – Watermelon

    iulie 6, 2010 by Andrei Sălăgean

             Me: -Hi!
             Customer: -Hi!
             M: -What can I help you with?
             C: -What kind of icecream do you have?
             M: -Soft, hand dipped and italian icecream.
             C: -I would like some italian.
             M: -What flavor?
             C: -… watermelon.
             M: -Ok.
             C: -Wait! But is there really water in it?
             M:


  5. America #4 – O zi nu tocmai bună

    iulie 4, 2010 by Andrei Sălăgean

             Azi nu a fost o zi tocmai buna. Nu a mers tocmai bine. Tot norocul ca nu a fost de fata si „mama soacra”.
             Azi, in amiaza mare, imi permit si eu sa intarzii… 5 minute. Tulaie. Capul calendar mi l-a facut mama soacra – nevasta managerului. Chiar si George ii zice „Ok BOSS!”. Andre, nu ii destul dinaia… nu ii cineva in fata… ai facut prea mult dinaia… CAPUL CALENDAR. Si la un moment dat imi zice sa fac ordine prin frigider sa pot pune niste lamai. Si ma tot uit si invart, interschimb, scot, dar tot nu mergea ceva. Si ma uit atent la o cutie care semana cu ceva inghetata in ea. O iau, o invart 90 grade si o tot indes acolo dar problema e ca se invarte si continutul 90 de grade. Atunci imi aduc aminte de definitia lichidului din clasa a 6-a. Lichidul ia forma vasului in care e pus. Hopa, e un aluat asemanator celui de clatite. Si trag sa il scot dar pleosc peste tot. Peste tot.
             In fata era plin, George peste tot iar eu… si eu trebuia sa fiu pe undeva. Atata norocul ca nu era si muma pădurii. Si merg servesc, sterg, pun o inghetata, mai sterg, mai servesc o limonada si iara sterg. Deci atata va zic. ATATA NOROCUL CA NU A FOST CRUELA ACOLO.
             Ies acuma in graba pentru ca INCA nu sunt pe laptopul meu. Inca mai am rabdare pana sapatamana viitoare. Numai bine pana data viitoare.


  6. America #3 – Pizza Boy

    iunie 30, 2010 by Andrei Sălăgean

             Inceputul acesta de saptamana ma gaseste la magazinul de langa. Am inceput sa invat sa fac pizza. Asa ca in filme, invarteli in aer… chestii… treburi… orice, dar fără făcăleț. Dar, vorba aceea, in viata nu e ca in fotbal( Varga Radu).
             Nu e asa bucata de tort pe cum ma asteptam. Imi zice la inceput sa am grija sa nu ma ard, ca e foarte cald. Eu fac pe Captain America si ii zic ca nu ma ard, ca am mai facut acasa clatite. Incepe si rade. Va dati seama ca la vreo 200 de grade, arde ca naiba, iar eu fac ca o fetiță. Acuma numa se uita la mine si imi aminteste de clatite cand ma vede ca ma pârlesc. Si imi tot zice ca trebuie sa fiu atent la ce e inauntru si sa nu uit, sa nu se arda. Si cand credeam ca pot sta si eu un minut vine si ma pune sa fac alta. Si ma intreaba ce am inauntru? iar eu Captain Obvious, „Pizza! ce să am?”, „Dar de care? …”.
             Si mai e si „bunul prieten” Jose caruia ii place la nebunie sa ma ia la misto. Problema e ca nici nu prea ii inteleg engleza si nici nu prea ma pricepeam la inceput care cum e. Si il intreb cum se face si imi zice sa pun cine stie ce altceva si apoi cu o fata foarte plictisita, „ma anunta” – I’m kidding. Chestia e ca el e pro. la facut pizza, e sensei, grand master, el i primu’. Incet, incet prind si eu care ii treaba pana atunci mai invat ca vine imediat 4 iulie si trebuie sa fiu pe faza. Pana una alta poftă bună și o zi excelentă!


  7. America #2 – Prima săptămână

    iunie 28, 2010 by Andrei Sălăgean

             Senzatia aia de huuuoooaaaaaa a mai durat inca vreo 2 zile. Ma minunam la orice. Cel mai tare ma distrau reclamele, sunt ceva de genul: Nu cumparati Honda ca Ford e mai buna. Toata lumea zambeste si iti ureaza o zi buna. Negrii sunt chiar negrii.
             Am inceput sa cunosc din ce in ce mai multi romani. Surpriza! numai moldoveni, olteni si bucuresteni, nici un ardelean de-a meu n-am intalnit. Dar nu-i bai; bai e cu mancarea. Nu are gust si mai si ingrasa. Totusi am luat cu 10$, 48 de doze de Pepsi. Mai fac cumparaturi din cand in cand de la 1$, cam cum e la noi 38+ numai ca are si mancare. Mi-e dor de o ciorba de fasole cu ciolan si ceapa rosie.
             Am inceput si cu lucrul. Managerul e super tare. E putin, putin mai mic ca si mine. Muhahaha tot eu sunt mai inalt.

             E un irlandez venit in America care conduce o afacere cu specific italienesc. Il cheama George, iar pe mine ma striga Andréi, cu „i” mut. E fain la munca, in prima zi am stors lamai pana mi s-a facut gura punga, ca prea multe nici nu stiam ce sa fac. In una din zile mi-era asa de somn si ma apuc si ma intind, romanian style: o mana in forma de „V” in lateral si cealalta dreapta in sus, cat mai sus. Am ridicat-o si eu pana ce m-am „răzălit” de ventilator. Rapid mi-am tras mana, m-am uitat daca nu m-a vaut cineva si m-am intors la lamaiele mele. Tot in aceasi zi imi cere o doamna sa ii dau 2 covrigi. Iau primul il pun la cuptor, se incalzeste si-l dau. O las sa isi aleaga inca unul, il iau si il pun la incalzit. Il scot mai fierbinte decat celalalt, o atentionez ca e fierbinte, ii dau servetele extra si se duce. Vine dupa 5 minute si zice ca e „fake” ( and gay). Ca eu nu am pus mana sa il pipai, ca e din plastic. Il intreb pe George si imi zice ca acei covrigi erau doar de forma acolo, sa prezinte marfa. Cea mai nasoala faza a fost parca in a doua sau a treia zi cand inca aveam probleme cu mancarea si caldura. Amandoua amestecate si a inceput sa ma doara burta. Sau cum zicem noi, „sa imi mearga burta”. Merg de doua ori la baie, mi-era frica sa nu infund ceva pe acolo mai ales ca era un container special separat pentru pus hartia igienica folosita. Imi revin partial si ma intorc la servit. La care dupa vreo 5 minute vine o tipa HOT si ma intreaba daca poate folosi baia putin. -> ultima usa pe dreapta. Acuma, tu cititorule, ca citesti una dupa alta iti dai seama cam cum a fost treaba, dar eu pe moment nu mi-am dat seama.
             Cu exceptia faptului ca nu prea le am cu cafeaua, la restul ma descurc. Dau, iau, fac. De limonada mi-au multumit 2 tipe faine si o negresa. Merge treaba. Intr-o zi ma tot uitam la Jose( cred ca e mexican) cum intorcea un aluat de pizza de pe o mana pe alta ca sa il mareasca. Jose lucreaza la pizzeria perete in perete cu noi, afacere care e impreuna cu inghetata. George e tot timpul ori la una ori la alta, si cand m-a vazut asa fascinat ma intreaba daca vreau si eu sa invat. Eu nu, ca in tara mea sunt Chuck Norris la facut pizza… tot timpul fac acasa. Poi perfect ca oricum mai avea nevoie de cineva. Asa ca de maine, cu toate ca am liber la inghetata, incep la pizza. Sunt bazat, ce sa mai zic.
             Asa ca daca nu am mai zis, sau daca nu a fost de destule ori, sau destul de clar, acuma mai spun odata. MULȚUMESC LA MAMA ȘI LA TATA pentru tot. Pentru ca petrec o vacanta extraordinara in SUA si ca ma simt bine. Pentru ca au facut sacrifici doar ca eu sa fiu aici. Mulțumesc.


  8. America #1 – Am ajuns

    iunie 28, 2010 by Andrei Sălăgean

             Si dupa cum ziceam am ajuns in America. Ieri, dupa cum scriu eu acuma, e o saptamana. Si cum eram in avion… ne tot plimbam prin aeroport ca sa parcheze. Pana la urma a venit a venit o masina deaia ca o macara si ne-a luat si ne-a lasat intr-un „beci”. Inca eram in starea aceea de huuuoooaaaaa. Era primul meu contact cu americanii. Adica deaia care vorbesc engleza cum facem noi la scoala. Si la astia nu poti sa le zici: I want to go to…to…to… vreau sa zic budă, cum se zice la budă,doamna profesoara?
             Mi-am recuperat bagajul, nu stiu cum am reusit si m-am despartit si de singura romanaca ce mai era pe acolo. Singur in aeroport fara date de contact, ca eu desteptul am uitat sa mi le notez. Ma plimbam si intrebam lumea cu laptop daca are internet si poate sa mi-l imprumute sa intru pe internet sa imi verific mailul sa iau numarul persoanei de contact. N-am reusit nimic asa ca am schimbat terminalul si acolo am gasit un internet cafe de unde v-am scris prima data. Am intrat pe messenger, m-am mai uitat pe facebook, am scris pe blog, am uploadat pozele, am scris un mail. Cand mai erau vreo 5 min am intrat si pe mail ca sa iau numerele de telefon.
             Am sunat la tipu care venea dupa noi si apoi am asteptat cuminte. Pe la 9 am plecat din aeroport si pe la 3 eram in Ocean City. Inca nu eram iesit din starea de huuuooooaaaa. Eram rupt de oboseala. Ne-a dus la o casuta si acolo ne-am pus tot intr-un pat ca sardinele si am dormit. Ne-am trezit si am mers la explorat. Am mers sa vorbesc cu angajatorul si am belit ochii in stanga si in dreapta pana ce a venit dupa mine si m-a dus in alta casa.


  9. Pizza boy

    iunie 25, 2010 by Andrei Sălăgean

             Așa…

             Și încă așa…

             Și a ieșit asta. =>

    P.S. Nu am mai apucat sa modific pozele (red eyes).


  10. America. Part II : Tot Romania e cea mai tare.

    iunie 23, 2010 by Andrei Sălăgean

             Vine curand partea a doua. Tocmai s-a trezit proprietaru si o zis stingerea. Asa ca scriu cand mai prind timp.

    Update 27/06 inca nu am gasit timp sa scriu. Totusi estimez ca daca lucrurile merg bine, intr-o saptamana o sa am laptopul meu propriu. Daca lucrurile merg bine! In rest pe scurt va zic asta. Intr-o zi m-am intins asa de tare de la somn ca am dat cu mana in ventilator. I-am vandut la o tipa un covrig fals, de plastic. In una din zilele astea, americanii au facut cunostinta cu „scaunul” romanesc, unul asa serios. Am intalnit o tipa Nietzsche, romanaca.

             ^^^ Update-ul e mai sus ^^^