din SUA

  1. Ia uite ce fericit eram :))

    septembrie 16, 2010 by Andrei Sălăgean


  2. Românii și casa de acolo

    septembrie 12, 2010 by Andrei Sălăgean

             In primul rand, pe romance le depistai de la o posta. Din 100 de fete puteai sa recunosti 5 romance fara probleme. Pur si simplu erau mai frumoase decat restul si nici nu erau… supraponderale si pline de piercings. In cel mai rau caz le confundai cu rusoaicele care si ele… erau calumea, asa pe scurt. Dar mai mult ca orice, romanii in general stiau bine engleza. Vorba aia, „Știau la cât e ceasul.”
             Am stat intr-o casa cu 14 romani din care 6 ardeleni, 1 oltean, 3 moldoveni si 4 bucuresteni + 4 moldoveni( de peste Prut) si o rusoaico-japoneza( era din Rusia, vorbea ruseste, dar avea, stiti voi, ochiii aia intredeschisi). Ne-am inteles bine, zic eu, cu mici exceptii. Adica te mai trezeai cu cate o chifla lipsa, cu jumate bidonul de lapte baut si tu ai cumparat laptele de o zi sau cu prajiturelele mancate… Da’ acuma nu era sa ne certam de la niste mancare.
             Parca acuma imi amintesc ziua in care am ajuns in casa aceea. Era tarziu, iar eu eram putin suparat ca trebuia sa ma mut dupa ce imi facusem niste prieteni in casa precedenta. Cu ditai bagajele, am intrat timid in casa, m-am uitat in dreapta si in stanga si apoi am coborat la parter. Acolo era o mana buna de oameni cu 2 cutii mari de bere pregatiti sa joace Circle of Death. Si asa mi-am facut eu incalzirea in noua casa.

             Casa era super faina. Era aia din dreapta. Singura parte proasta era ca stateam cu proprietarii si la un zgomot mai mare veneau repede si „ne calmau”. Dar in rest… in rest nu am ce zice. Casa faina, mare, bucatarie mai mare decat camera mea de camin si WC la fiecare etaj, casa tipic americana. Aveau doua televizoare unde urmaream eu Spongebob in timp ce imi mancam cerealele sau pastele. Si mai erau si doua terase misto unde am zabovit eu in cateva nopti pana ce a rasarit soarele povestind una si alta. Mai era o parte nasoala la pat, eu incapeam in el numai in diagonala. Dar la cat am dormit eu, nu a fost mare problema. Numai ca si atunci cand dormeam, mai suna cate o alarma. Si daca eu am fost acuzat ca am alarme ciudate atunci ar trebui sa le fi auzit pe alea. Era una crazy duck( link de la 1:05) si inca una unde canta parca un cor de eunuci spanioli, dar care nu o gasesc, rog proprietarul sa lase un link daca stie. Mie imi suna lejer Desteapta-te romane!
             Am fost norocos sa fiu alaturi si de alti romani cu care sa mai schimb o vorba. Sa mai zicem cate un banc, fiecare cu partea lui a tarii. Sa te mai plangi/lauzi de cat de bine e la noi in tara etc. Ca românul nu-i nici unul.


  3. Welcome to Ocean City

    septembrie 12, 2010 by Andrei Sălăgean


  4. America #11 – Dic ăla, trăiește!

    august 11, 2010 by Andrei Sălăgean

             DA, sunt bine sanatos, treaba merge bine. Imi cer scuze, fanilor, prietenilor si necunoscutilor ca nu am mai comunicat si eu ceva in ultima luna, treaba e crazy aici. Nu mai sunt nici pizza boy, nici icecream man. I’m a salesman.
             Azi e o luna de cand am inceput sa lucrez intr-un magazin de haine unde evident vand haine in mare parte dar si crabi sau soparle. Azi e o luna de cand nu am primit o zi libera si in mare parte de asta nu prea am scris. Noul job necesita multa energie si „conditie psihica” si niste picioare de lemn, ca sa poti sa le schimbi. Noul job necesita RABDARE.
             Dar las momentan jobul deoparte si va prezint noul laptop de pe care scriu chiar in acest moment. Nu-i cel mai bun din lume insa isi doreste si asta conteaza – Acer Aspire Timeline AS3810T-8501. Are o baterie faina care zicea ca tine 10h cand l-am incarcat full. E foarte usor si are si o tastatura misto. Si cu asta am terminat si cu laptopul. In mare parte nu s-au mai intamplat multe, era sa fiu prins de doua ori de politie pentru ca mergeam 2 noaptea pe bicicleta, mai agăț tipe la lucru in timp ce le fac tricouri, chiar azi am gasit intr-o parcare o bicicleta nelegata si veche si… mi-am insusit-o, si am pagubit Bank of America cu 200$.
             La un moment dat era vorba de un challenge, my big test. Poi treaba era ca am vrut sa „imi bag pixu” in el job „frumos” si sa ma apuc de street performance. Ideea mea geniala era sa ma costumez in Dracula… lumea facea poza cu mine si lasa ceva bacsis. Dar asta insemna sa las totul si sa o iau asa pe naspa la ceva ce nu era sigur. Apoi de cateva zile mi-am dat seama ca nu asta e mare confruntare. Mare incercare e mai de graba sa rezist la jobul asta pana la final unde sunt platit destul de bine, daaaar fara sa-mi omor managerul cu primul lucru care imi iese in cale. Inca mai rezist, mai multe detalii va dau in episodul viitor ca mi se inchid ochii.
             Sincer, nu stiu cand o sa mai scriu, probabil cand am timp sau cand imi cere cinva expres ca vrea sa stie despre ceva sau cineva. Pana atunci sa fiti sanatosi si sa ne vedem cu bine pe cand ma intorc.


  5. America #10 – La mulți ani mama!

    august 2, 2010 by Andrei Sălăgean