născut pentru a reuși

28 iulie, 2022 | Andrei Sălăgean

Miercuri 20 iulie 2022. M-am trezit un pic mai repede și am luat mașina la lucru cu gândul să termin mai repede, iar apoi să merg la cumpărături – aveam programat un grătar cu internii joi la birou. Pentru carne dădusem deja comandă la Moldovan și nu mai aveam probleme, mai trebuiau doar luate niște chestii mici. În jur de ora 6, eram în Lidl la chifle și tot făceam calcule, când m-a sunat Maria să mă anunțe că e posibil să i se fi rupt apa și să iau un test din farmacie să verificăm. Brusc am devenit entuziasmat de moment, am terminat cumpărăturile și am pornit să caut. 7 farmacii mai târziu am găsit ce îmi trebuia și am pornit spre casă. Între timp am mai sunat-o pe Maria de vreo două ori să mă asigur că totul e ok și să îmi dau seama cât de tare trebuie să mă grăbesc. Dar pe lângă asta, vestea s-a răspândit și am mai primit și eu niște telefoane cu indicații exacte despre ce și cum trebuie să fac.

Am ajuns acasă și Maria tocmai ce băga o tavă de cartofi la cuptor, fără stres, fără probleme și cel mai important fără dureri. Am așteptat liniștit să facă testul ca să știm dacă are sens să mergem de pe acuma la spital sau să mai așteptăm. Într-adevăr „apa s-a rupt”, am confirmat cu medicul și știam ce urma să facem. Dar afară era așa frumos și totul părea așa de zen că am așteptat să mâncăm, am terminat bagajul și doar apoi ne-am pornit. Nu era nimic ca-n filme, totul era încă cu zâmbete și calm. Cam pe la 10 s-a terminat internarea, am pornit spre casă singur și am început să anunț lumea că vine momentul. Am luat sticla bună de vișinată și-am băut câteva pahare de fericire. Era târziu, simțeam că adorm destul de greu, telefonul încă mai primea notificări așa că l-am pus pe DND și am închis ochiii.

Joi 21 iulie 2022. Pe la 7 m-am trezit și telefonul avea deja un șir mare de notificări de la Maria din care am aflat cum a trecut de la „încă e ok” până la „doare tare” iar la final o poză cu Grigore care s-a născut la 4:51 cu nota 10. Fericire mare, am început să trimit pozele mai departe și să anunț toată lumea. Mi-am contactat „omul cu tortul” și l-am rugat să pregătească ceva ca să duc la colegii de la birou. Aveam noi grătar la birou dar până una alta era și ziua când am devenit tată. Era o fericire greu de descris, dar pe de altă parte era un pic ciudată pentru că eu încă nu luasem contact cu fiul meu, îl văzusem doar în poze. După o zi lungă, plină de soare, stat în căldură la grătar și câteva beri băute rapid, am ajuns mai repede acasă și m-am pus la somn după un duș bun. Mă simțeam bine, dar acum cel mai mult așteptam să vină Maria cu Grigore acasă.

Weekend 22-24 iulie 2022. Știam că sunt „ultimele zile de liniște” așa că am făcut o poză de ținut minte. Am cinstit un pic și cu prietenii momentul, dar nu prea mult pentru că ziua următoare am fost și până la Aiton să mai cosesc în grădină. Mama a venit și ea să mă ajute un pic la curățenie, am mai aranjat una alta și am pregătit camera. Nu am fost hotărâți ce cărucior să luăm, așa că am comandat două, am făcut unboxing și i le-am prezentat Mariei prin apel video. În final ne-am decis ce ne place iar pe celălalt l-am returnat. A fost cald, timpul a trecut greu dar eu așteptam să se facă luni.

Luni 25 iulie 2022. Nu mai știam ce să fac ca să treacă timpul mai repede. La un moment dat am mers până la Leroy Merlin să cumăr capace să pun la picioarele de la scaun să nu mai sune și să zgârie gresia când le trag. Pe la ora 2, mi-a scris că pot porni și deja începea entuziasmul. Am ajuns acolo, portarul ne-a adus bagajele iar Maria venea în brațe cu o franzelă de juma de metru, un pic bronzată. L-am așezat în scaun și am pornit spre casă fericiți. Acasă camera era decorată și oficial eram trei.

Primele zile. Pentru mine, cel mai important e ca împreună cu Maria să formăm o echipă și să ne ajutăm unul pe celălalt atunci când e nevoie. Momentan Grigore știe doar trei lucruri: mănâncă, doarme și se cacă, deci nu ne ocupă prea mult timp. Deși nu mă așteptam, îmi place să stau și să mă uit la el doar așa minute în șir. În general nu-mi tare plac copiii, dar se pare că-i adevărată vorba că „copiii sunt ca beșinile, îți plac doar dacă-s alte tale”. Primele trei nopți la rând, am dormit bine cu puține întreruperi. Știu că nu o să fie tot așa, dar vreau să mă bucur de fiecare perioadă și când o să vină momentul, să fiu acolo să îl învăț cum să adune fracții și să găsească munții pe hartă.


Un comentariu »

  1. Mariana spune:

    Fericire la superlativ!Inceput bun,cu emotii și senzații noi!Sa fiți sănătoși,sa va învățați urmașul numai de bine,sa aveți bucurii și multe ,infinite momente frumoase de ținut minte!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.