octombrie, 2013

  1. Ce urmează?

    octombrie 22, 2013 by Andrei Sălăgean

             În cazul în care nu v-am povestit, vara aceasta mi-am luat licența și am devenit inginer. Nici nu am stat mult să mă gândesc la asta. Deși e un lucru important, l-am lăsat să treacă doar așa ca un mare meh!. Așteptam următorul mare challenge, să îmi găsesc dreamjob-ul și să lucrez acolo fericit. L-am găsit azi și de luni o să reîncep lucrul tot acolo unde mi-am făcut și practica și mi-a plăcut. Speram să stau azi la o bere, să o savurez și să fiu mândru de mine, dar nu, era tot meh!. Am dat vina pe „alinierea planetelor”. Am reușit două lucruri măricele și importante zic eu, dar ceva nu-i bine. Și am stat mai mult și m-am gândit și am ajuns la concluzia că mi-am găsit eu de lucru, mai trebuie să găsesc încă ceva și apoi mi-oi putea începe și eu viața de om mare.


  2. What, what?

    octombrie 7, 2013 by Andrei Sălăgean

    Se intampla in urma cu o saptamana si un pic. Era o seara care nu anunta ceva special asa ca mi-am permis sa intarzii putin. Si tot am ajuns primul. Initial am fost desemnat sa fiu „leader”, m-am distrat putin, am amestecat ceva in viteza si-apoi am cedat titlul. Eram o trupa de oameni preponderent cu instalatia afara, dar oarecum nu conta. Ne-am plimbat pe unde ne-a fost dat sa ajungem, am gustat, am jucat si am fost pusca.

    Primul moment important a fost atunci cand am stiut eu care e drumul mai „bun” si l-am urmat. Imi aduc aminte cu placere de acel „what, what?”. Intr-o vreme ajunsesem si la o masa si acolo am poposit o vreme. La un moment dat am schimbat masa si unii au inceput sa adoarma, dar nu eu. Cu toate ca timpul trecea si afara se lumina, intr-un final am facut sa fie bine. Trebuia sa ajung in sediu, dar nu atunci era momentul, sau in alte cuvinte atunci era momentul. Afara era destul de rece asa ca m-am grabit sa ajung in camin, speram sa dorm. Dar… n-aveam eu nevoie de somn!


  3. Un an de BEST

    octombrie 1, 2013 by Andrei Sălăgean

              Astăzi mi-am încheiat oficial mandatul de Vice-Președinte de Resurse Umane la BEST Cluj-Napoca. A fost un an frumos, lung, interesat, câteodată obositor și cu momente neașteptate. Alături de patru oameni fain am avut un an de neuitat.

              Atunci când faci ceva pentru că vrei și nu pentru că ești obligat, automat mai pui și niște suflet acolo. Așa am încercat eu anul acesta. După cum probabil am mai zis, am început mandatul cu un beci plin de motivație, l-am golit și am terminat cu un pod plin de „mulțam fain!”, după cum zicea un nene de la tata de la lucru. Au fost momente când lucrurile n-au mers așa cum trebuiau dar atunci fie mi-am luat tricoul și am oferit soluții, fie am făcut chiar eu să fie bine. Lumea zice că am mai încărunțit anul acesta, eu prefer să zic că e genetic.

             N-am încercat eu să profit de pe urma funcției, dar să zicem că am mai început discuții cu „salut, eu sunt HRul din BEST Cluj-Napoca” și lucrurile au decurs mai smooth (zing!). Mi-am dorit anul acesta să le fac pe toate, să nu ratez nimic, iar pentru asta a trebuit să gestionez timpul foarte bine. Sediul a devenit a doua mea casă, unde am dormit și am mâncat cu orice ocazie am avut. Am avut chiar și papuci de casă și un tricou de schimb ca să meargă treaba mai bine. Am început anul cu shaorma, am trecut la cartofi prajiți, pe la mijloc am dat-o pe savarine și am terminat cu supe la plic. Au fost multe de toate.

             A trecut un an special și important pe care nu o să-l uit și pentru asta le mulțumesc și colegilor de board. Un an întreg am fost „în priză” și mi-a plăcut să văd că nu am timp să mă plictisesc. Nu mai știu ce să zic, doar, sănătate la familie!