2013

  1. Ajungem la penaltyuri sau… ?

    December 29, 2013 by Andrei Sălăgean

    S-a terminat și pauza și jucătorii sunt chemați pentru ultima repriză de prelungiri. Antrenorul le-a dat jucătorilor ultimele sfaturi și indicații tactice. Medicii au făcut și ei eforturi astfel încât numarul 10 să rămână pe teren ultima repriză. Acesta încă mai șchiopătează puțin dar antrenorul își dorește să îl aibă în teren pentru moralul echipei și pentru cazul în care se va ajunge la penaltyuri. Fanii echipei așteapă mai mult de la atacul echipei, ținând cont că apărarea s-a descurcat excelent până în acest moment. Cu toții ne punem speranța în numărul 10.


  2. The power!

    December 28, 2013 by Andrei Sălăgean


  3. Importanța meciului

    December 18, 2013 by Andrei Sălăgean

             Tot ziceam eu că cel mai mult îți dai seama de importanța unui lucru doar atunci când nu îl mai ai. De data aceasta nu e cazul. Am ajuns să joc finala cu cea mai bună echipă de până acum și tot ce pot zice e că joc o ocazie mare.

             O finală de campionat mondial se joacă o dată la 4 ani și asta doar dacă ești destul de bun să treci de toate celelalte echipe. Te pregăteși continuu, te antrenezi, găsești legături de joc și dezvolți o strategie care să treacă de orice apărare. Joci un meci contra unei echipe care și ea a câștigat niște meciuri ca să ajungă aici. Dar cel mai important, joci meciul contra echipei împotriva careia nu ai putut juca înainte pentru că era în altă grupă de calificări. Cunoști echipa și ea te cunoaște pe tine și asta o să afecteze puțin calitatea jocului. Nu o să fie un meci foarte spectaculos și cu siguranță nu se vor marca goluri rapide. Se joacă la rezultat.

             Revenind la meci, timpul regulamentar s-a scurs și am întrat în prelungiri. Scorul este în continuare 0-0 și din păcate cel mai bun jucător al nostru, cel care moare ultimul, s-a accidentat și a fost scos pe margine. Din lipsă de jucători, echipa va juca în inferioritate numerică. Revenim cu mai multe detalii după o scurtă pauză publicitară.


  4. Meciul se joacă

    November 24, 2013 by Andrei Sălăgean

              Dragi spectatori și telespectatori, suntem în minutul 70 al meciului și scorul este în continuare același pe tabelă și anume 0-0. Specatorii veniți la meci în număr mare își încurajează în continuare echipa favorită cu toate că afară plouă și este frig. Pentru cei care ați deschis televizorul mai târziu, aveți un scurt rezumat cu ce s-a întmâmplat până acum aici.

             Înainte de meci am avut ocazia să stăm de vorbă și cu antrenorul echipei care ne-a povestit despre meci: “Cu o astfel de ocazie te întâlnești foarte rar și e important pentru noi să fim concentrați și să nu facem greșeli. Am studiat echipa adversă fiind prezent la ultimul lor meci și am văzut cam care sunt punctele lor slabe. Dezavantajul nostru este că ei ne cunosc foarte bine vizionând mai multe confruntări și au jucători care pot să ne blocheze fazele de atac. Speranța noastră o să fie numărul 10 care e omul de creatie de la mijloc și care astăzi o să fie căpitan în lipsa numărului 24. Sperăm să nu ajungem la penaltyuri pentru că nu știu dacă jucătorii și-au revenit după ultimul meci pierdut la loviturile de la 11m. Înaintea meciului am primit un telefon de la o echipă dintr-un campionat extern și mi s-a propus o postul de antrenor acolo pe un proiect de lungă durată. Am fost nevoit să o refuz pentru că în momentul de față meciul curent este cel mai important…”

             Deși în declarații era destul de optimist, pe fața antrenorului se putea citi o ușoară îngrijorare din lipsa de soluții. Cu mai multe detalii și un interviu amănunțit o să revenim la finalul meciului când o să analizăm și cele mai importante faze.


  5. Viața și fotbalul

    November 17, 2013 by Andrei Sălăgean

    “In viata nu-i ca-n fotbal.” Radu Varga

    Am ajuns in finala campionatului mondial. Avem un meci greu in fata, o echipa care e in revenire si cu o medie de varsta potrivita. E meciul unei generatii, dupa victoriile de vis din calificari si grupe, fanii echipei asteapta un meci bun si spera la titlul mult ravnit. A trecut un an de la ultima victorie notabila si inafara de ultimul amical care s-a terminat la egalitate 0-0 si acasa si in deplasare, echipa pastreaza un moral bun.

    Presiunea e mare iar sponsorii echipei au bagat antrenorul in sedinta cerandu-i o victorie. Tactica meciului inca nu e clara, osciland intre un 4-4-2 ofensiv sau o varianta defensiva care sa pluseze pe contratac. De o saptamana echipa e in cantonament si pune accent pe pregatirea fizica pentru ca e posibil sa intram in prelungiri si echipa trebuie sa duca mai mult de 90 de minute. In mare se merge tot pe acelasi “prim 11” care n-a dat inca gres.

    Avem informatii ca numarul 10 al echipei sufera de o mica accidentare la picior dar antrenorul ne asigura ca acesta va ramane titular si va juca cu infiltratii. Din tabara cealalta, stim ca vor aborda meciul defensiv incercand sa speculeze eventualele greseli in aparare.

    Este minutul 24 si cu toate ca echipa noastra are un joc de pase bun, inca nu a reusit sa puna in pericol poarta adversa. De partea cealalta lucrurile stau altfel, acestia avand cea mai importanta faza a meciului cand numarul lor 7 a scapat singur cu portarul dar din fericire a lovit bara. Ambii antrenori nu sunt multumiti de rezultat si se gandesc la o modificare  care sa schimbe fata jocului.

    Minutul 40 si la un sut de la distanta, fundasii nostri sunt aproape de autogol. Antrenorul striga la ei si-i acuza de lipsa de comunicare. Pentru a nu mai risca cu driblinguri in propriul careu, mingile sunt aruncate direct in fata. De pe banca sunt ridicati doi jucatori si sunt trimisi la incalzire.

    Este pauza si echipele se retrag la cabine cu un scor alb pe tabela de 0-0. Antrenorul echipei noastre trebuie sa vina cu un discurs foarte bun care sa motiveze echipa pentru repriza a doua. Nu ne dorim sa se ajunga la lovituri de la 11m pentru ca pot aparea surprize. Meciul se joaca!


  6. Ce urmează?

    October 22, 2013 by Andrei Sălăgean

             În cazul în care nu v-am povestit, vara aceasta mi-am luat licența și am devenit inginer. Nici nu am stat mult să mă gândesc la asta. Deși e un lucru important, l-am lăsat să treacă doar așa ca un mare meh!. Așteptam următorul mare challenge, să îmi găsesc dreamjob-ul și să lucrez acolo fericit. L-am găsit azi și de luni o să reîncep lucrul tot acolo unde mi-am făcut și practica și mi-a plăcut. Speram să stau azi la o bere, să o savurez și să fiu mândru de mine, dar nu, era tot meh!. Am dat vina pe “alinierea planetelor”. Am reușit două lucruri măricele și importante zic eu, dar ceva nu-i bine. Și am stat mai mult și m-am gândit și am ajuns la concluzia că mi-am găsit eu de lucru, mai trebuie să găsesc încă ceva și apoi mi-oi putea începe și eu viața de om mare.


  7. What, what?

    October 7, 2013 by Andrei Sălăgean

    Se intampla in urma cu o saptamana si un pic. Era o seara care nu anunta ceva special asa ca mi-am permis sa intarzii putin. Si tot am ajuns primul. Initial am fost desemnat sa fiu “leader”, m-am distrat putin, am amestecat ceva in viteza si-apoi am cedat titlul. Eram o trupa de oameni preponderent cu instalatia afara, dar oarecum nu conta. Ne-am plimbat pe unde ne-a fost dat sa ajungem, am gustat, am jucat si am fost pusca.

    Primul moment important a fost atunci cand am stiut eu care e drumul mai “bun” si l-am urmat. Imi aduc aminte cu placere de acel “what, what?”. Intr-o vreme ajunsesem si la o masa si acolo am poposit o vreme. La un moment dat am schimbat masa si unii au inceput sa adoarma, dar nu eu. Cu toate ca timpul trecea si afara se lumina, intr-un final am facut sa fie bine. Trebuia sa ajung in sediu, dar nu atunci era momentul, sau in alte cuvinte atunci era momentul. Afara era destul de rece asa ca m-am grabit sa ajung in camin, speram sa dorm. Dar… n-aveam eu nevoie de somn!


  8. Un an de BEST

    October 1, 2013 by Andrei Sălăgean

              Astăzi mi-am încheiat oficial mandatul de Vice-Președinte de Resurse Umane la BEST Cluj-Napoca. A fost un an frumos, lung, interesat, câteodată obositor și cu momente neașteptate. Alături de patru oameni fain am avut un an de neuitat.

              Atunci când faci ceva pentru că vrei și nu pentru că ești obligat, automat mai pui și niște suflet acolo. Așa am încercat eu anul acesta. După cum probabil am mai zis, am început mandatul cu un beci plin de motivație, l-am golit și am terminat cu un pod plin de “mulțam fain!”, după cum zicea un nene de la tata de la lucru. Au fost momente când lucrurile n-au mers așa cum trebuiau dar atunci fie mi-am luat tricoul și am oferit soluții, fie am făcut chiar eu să fie bine. Lumea zice că am mai încărunțit anul acesta, eu prefer să zic că e genetic.

             N-am încercat eu să profit de pe urma funcției, dar să zicem că am mai început discuții cu “salut, eu sunt HRul din BEST Cluj-Napoca” și lucrurile au decurs mai smooth (zing!). Mi-am dorit anul acesta să le fac pe toate, să nu ratez nimic, iar pentru asta a trebuit să gestionez timpul foarte bine. Sediul a devenit a doua mea casă, unde am dormit și am mâncat cu orice ocazie am avut. Am avut chiar și papuci de casă și un tricou de schimb ca să meargă treaba mai bine. Am început anul cu shaorma, am trecut la cartofi prajiți, pe la mijloc am dat-o pe savarine și am terminat cu supe la plic. Au fost multe de toate.

             A trecut un an special și important pe care nu o să-l uit și pentru asta le mulțumesc și colegilor de board. Un an întreg am fost “în priză” și mi-a plăcut să văd că nu am timp să mă plictisesc. Nu mai știu ce să zic, doar, sănătate la familie!


  9. Merg în Canada

    September 3, 2013 by Andrei Sălăgean

              De când sunt în BEST, am avut parte de foarte multe oportunități, de a învăța lucruri noi dar și de a călători. Toamna aceasta o să duc aceste două lucruri la un alt nivel și în perioada 11-15 septembrie o să particip la o competiție inginerească în Calgary, Canada. Să vă povestesc deci cum am ajuns aici.

             Aprilie 2013 la GA Valladolid. Un tip din Canada vine și ne prezintă o competiție inginerească, cu două probe – Team Design și Team Consulting ce urma să aibă loc în Septembrie în Calgary. La competiție participă câștigătorii din Canada și America dar sunt rezervate și câte patru locuri pe probă pentru studenții europeni care sunt din BEST sau au participat la o competiție inginerească organizată de BEST. Cel mai interesant aspect e că o parte din drum o să fie decontată de către organizatori. Îmi place ideea și mă gândeam că ar fi frumos să particip la așa ceva.

             Aprilie 2013 după GA, în Madrid. M-am îtâlnit cu un polonez din BEST Varșovia care și el era interesat de competiția din Canada. Era o oportunitate extraordinară iar dacă aplicam împreună, aveam avantajul diversității culturale, dacă se poate zice așa. Ne-am înțeles că așteptăm anunțul oficial și apoi mai găsim doi oameni și facem echipă.

             30 Iunie 2013. Având deja o echipă din doi români, o prietenă și cu mine, și doi polonezi, tipul cu care am vorbit în Madrid și un prieten de-al lui, am finalizat aplicația și am trimis-o. Fiind o competiție destul de mare, aplicația nu a fost doar un formular unde ne-am trecut numele și am bifat că vrem să participăm. A trebuit să rezolvăm o mini problemă, să scriem o scrisoare de intenție unde să precizăm calitățile echipei și motivația noastră de a participa și încă o scrisoare de suport din partea unui profesor. N-a fost ușor să ne sincronizăm toți să fim online și să discutăm, dar până la urmă a fost ok și am trimis totul la timp.

             11 Iulie 2013. Pe la 7 dimineața am primit un email care ne anunța că aplicația noastră a fost foarte bună și Nowak, Pawel, Irina și cu mine am fost aleși să participăm la IEC – International Engineering Competition. Cum eu eram contactul, am fost singurul care a primit emailul. Primul pas a fost să-i anunț pe restu și apoi să-l sun pe tata și pe mama să le zic unde vreau eu să merg. A fost o zi extraordinară. Imediat am început planificările, locurile unde vrem să mergem și lucrurile care vrem să le facem. Deși încă nu aveam toți banii, ne plăcea foarte mult să visăm.

             25 August 2013. După multă treabă cu aplicația pentru visă, am primit acasă și pașaportul care-mi zicea că pot merge în Canada până în 11 februarie 2013. Biletele de avion deja sunt luate, avem și cărticică despre ce putem vizita, mai așteptăm doar să plecăm.

             9 Septembrie 2013 dimineața la 1 luăm autobuz spre Budapesta de unde o să luăm pe la 10 avion spre Frankfurt. De acolo luam alt avion și pe la 3 dupămasa suntem deja în Montreal. În 11 septembrie, pe la amiază, luăm avionul spre Calgary și participăm la competiție. În 17 dimineața luam avionul din Calgary și mergem spre Toronto unde ajungem pe la 5 dimineața. Ne lăsăm bagajele și vizităm toată ziua iar seara la 8 luăm avion spre Munich iar apoi spre Budapesta. Cam în 18 septembrie seara o să fim înapoi în Cluj-Napoca. O să fie mega awesome!


  10. Când mă transform

    August 29, 2013 by Andrei Sălăgean